Verbul a ameninţa are sensuri multe, aşa cum se cuvine unui cuvânt serios, rămas pe-aici încă de pe vremea romanilor. Înseamnă, întâi de toate, „a arăta intenţia de a face rău cuiva; a face un gest de ameninţare”, lucru pe care îl găsesc interesant, pentru că, de fapt, importanţă mai mare pare a o avea dezvăluirea propriu-zisă, nu atât intenţia - care poate rămâne neconcretizată. Scopul este acela de a intimida ori de a obţine ceva de la cel ameninţat.

Un alt sens al verbului presupune „a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva” (a paşte, a pândi, a periclita, a primejdui), fără a implica vreo intenţionalitate, chiar fără a presupune o voinţă în spatele ameninţării. Tot impersonal, termenul înseamnă „a fi gata să…, a fi pe punctul de a…”, iar mai rar se poate referi la „a anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios”.

Continuare »

Câte bucăţi doriţi astăzi?

Apariţia cuvântului

The employees at a bank went on strike, leaving the bank officers to do the teller’s tasks. While the strike was on, a customer called the bank to ask if they were open. They told her that they had two windows open.

Then the caller asked, „Is there a reason I can’t I just come through the front door?”

Psihologie inversă

Cântecul interpretat de Lynyrd Skynyrd