Rezultate

22 aug.

DOOM 2: peripter – peristaltism

! periptér („edificiu înconjurat pe toate părțile de o galerie cu coloane”) este substantiv neutru cu pluralul periptere; are acum două despărțiri corecte în silabe – pe-rip-ter/pe-ri-pter

! periscóp („instrument optic care servește la observarea câmpului de operații dintr-o tranșee, dintr-un submarin etc.”) este substantive neutru cu pluralul periscoape; termenul se desparte în silabe pe-ris-cop/pe-ri-scop

! perisferă („înveliș intern al Pământului, care se întinde de la suprafața acestuia până la adâncimea de 1200 km”) este substantiv feminin cu genitiv-dativul perisferei; ca și celelalte compuse cu același element, are acum două despărțiri corecte în silabe: pe-ris-fe-ră/pe-ri-sfe-ră

! perisístolă este substantiv feminin cu genitiv-dativul perisistolei; care acum are și formă de plural – perisistole („interval între sistolă și diastolă”)

! peristaltică apare ca adjectiv cu formă pentru feminin și cu pluralul peristaltice; se desparte pe-ris-tal-ti-că/pe-ri-stal-ti-că și se folosește în structuri de tipul „mișcare peristaltică”, sinonimă cu !peristaltism – substantiv neutru – adică „mișcare de contracție (urmată de o relaxare periodică) a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestive”

21 mai

Câștigătorii concursului Mirunette Language Competition 2019

După trei etape pline de provocări, s-a încheiat duminică, 12 mai 2019, cu o festivitate de premiere emoţionantă la Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, a 7-a ediţie a concursului naţional de limba engleză Mirunette Language Competition. Concursul a fost organizat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Din cei peste 2000 de participanţi, cu vârste între 10 şi 17 ani, din toată ţara, au fost selectaţi 52 de finalişti motivaţi de obţinerea marelui premiu, tabăra de limba engleză în Marea Britanie. 

Continuare »

14 mai

Masterclass de Traducere Literară, ediţia a IV-a

A patra ediţie a Masterclass-ului organizat în perioada 13-17 mai 2019, în intervalul orar 16:00–20:00, la Sala James Joyce (str. Pitar Moş 7, sediul FLLS şi MTTLC), pentru studenţii Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, se ocupă de poezia finaliştilor concursului pentru traducerea poeziei româneşti „Lidia Vianu Translates”.

Traducerile masteranzilor sunt stilizate de o echipă de şase scriitori britanici de la editura britanică Bloodaxe Books: autorii Imtiaz Dharker, W.N. Herbert, George Szirtes, Mark Waldron, Pamela Robertson-Pearce şi Neil Astley, directorul editurii. Este prima colaborare a unei edituri britanice de prestigiu cu masteranzii Universităţii din Bucureşti. Scopul ei este acela de a promova literatura română în lume.

Continuare »

09 apr.

Limbajul motivelor tradiţionale româneşti

Orice limbă are un set de convenţii prin care să poată transmite coerent un mesaj. Literele şi semnele de punctuaţie nu sunt decât nişte desene cărora le atribuim semnificaţii. Altfel spus, sunt simboluri.

În artă, simbolurile sunt fundamentale. Adesea, trec neobservate pentru un receptor neantrenat să le găsească. Nici nu este important ca toate simbolurile să se facă vizibile, unele îşi fac treaba mai bine cu discreţie. Niciun cititor nu conştientizează fiecare literă în parte, nici măcar toate cuvintele. Dar există un nivel peste care trebuie să observi semnificaţii, altfel ratezi mesajul. Şi cu cât observi mai mult, cu atât înţelegi mai bine.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Asociaţia Culturală Citatepedia a început proiectul „Cercetare pentru valorificarea motivelor tradiţionale româneşti în creaţii moderne”, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiectul descifrează semnificaţiile motivelor tradiţionale, care sunt pe cale de a se pierde, pentru ca mai apoi să utilizeze aceste motive pe produse contemporane, ca inspiraţie pentru alţi creatori. Tot procesul este documentat pe site-ul proiectului: motiveromanesti.ro.

Dacă vă interesează motivele româneşti, fie pentru a le utiliza, fie doar pentru a le înţelege, vă puteţi abona gratuit la acest site. Multe articole inedite urmează!

06 mart.

„When the Hounds of Spring” de Algernon Charles Swinburne

When the hounds of spring are on winter’s traces,
The mother of months in meadow or plain
Fills the shadows and windy places
With lisp of leaves and ripple of rain;
And the brown bright nightingale amorous
Is half assuaged for Itylus,
For the Thracian ships and the foreign faces,
The tongueless vigil, and all the pain.
Pe urmele iernii când vara ogarii şi-aţine,
Atunci mamei lunilor prinde a-i place
Ca pajişti, hăţişuri şi câmpuri de viscole pline
În freamăt de foi şi de ploi să îmbrace;
Iar galeşa privighetoare şi-astâmpără-n parte
Canonul stârnit de-a lui Itylus moarte,
Iscodirea tăcută a feţelor cele străine
Şi-a navelor trace.
Come with bows bent and with emptying of quivers,
Maiden most perfect, lady of light,
With a noise of winds and many rivers,
With a clamor of waters, and with might;
Bind on thy sandals, O thou most fleet,
Over the splendor and speed of thy feet;
For the faint east quickens, the wan west shivers,
Round the feet of the day and the feet of the night.
Vino cu arce-ncordate şi doldora tolbe, Fecioară
Fără cusur, domnind pe-a luminii imperii
Cu zvon de vânt vino şi râuri dând pe dianafară,
Cu larmă de ape, stăpâna puterii!
O, tu cea mai sprintenă zee, înnoadă sandale
Peste splendoarea gleznelor iuţi ale tale,
Căci zorii se-aprind şi palul amurg se-nfioară
Lângă picioarele zilei şi cele-ale serii.
Where shall we find her, how shall we sing to her,
Fold our hands round her knees, and cling?
O that man’s heart were as fire and could spring to her,
Fire, or the strength of the streams that spring!
For the stars and the winds are unto her
As raiment, as songs of the harp-player;
For the risen stars and the fallen cling to her,
And the southwest-wind and the west-wind sing.
Unde afla-o-vom, cum vom cânta pentru ea,
Şi cum să-i cuprindem genunchii cu palmele oare?
De-ar fi inima omului faclă întinsă spre ea,
Faclă sau zvâcnet de apă înalt ţăşnitoare!
Căci stele şi vânt i-as precum un veşmânt,
Cum şi tropii harpistului straie îi sunt;
Căci stelele noi sau căzute se-anină pe ea,
Iar vântul de sud şi de vest îi înalţă tropare.
For winter’s rains and ruins are over,
And all the season of snows and sins;
The days dividing lover and lover,
The light that loses, the night that wins;
And time remember’d is grief forgotten,
And frosts are slain and flowers begotten,
And in green underwood and cover
Blossom by blossom the spring begins.
Căci ploile-au stat, dispar ale iernii ruine
Şi vremea nămeţilor cea ticăloasă,
Şi zile ce-i fac pe ibovnici să se dezbine,
Prea scurte amiezi, nopţi ce tot mai grele apasă;
Uitate sunt azi suvenirile vremii posace,
Nimic nu mai degeră, mugurul floare desface,
Iar crângul e verde, şi iată că vine
Din boboc în boboc primăvara frumoasă.
The full streams feed on flower of rushes,
Ripe grasses trammel a travelling foot,
The faint fresh flame of the young year flushes
From leaf to flower and flower to fruit;
And fruit and leaf are as gold and fire,
And the oat is heard above the lyre,
And the hoofed heel of a satyr crushes
The chestnut-husk at the chestnut-root.
Trestia-n floare gârlele pline hrăneşte,
Ierburi în pârg lănţuiesc pe drumeţ de picioare,
Slaba văpaie a noului an se-nteţeşte
Din frunze în flori şi în poame din floare;
Frunza şi rodul ca focul şi auru-s rude;
Trişca de-ovăz mai tare ca lira se-aude;
Şi-asculţi copitatul câlcâi de satir cum striveşte
Coji de castane-n cărare.
And Pan by noon and Bacchus by night,
Fleeter of foot than the fleet-foot kid,
Follows with dancing and fills with delight
The Mænad and the Bassarid;
And soft as lips that laugh and hide
The laughing leaves of the trees divide,
And screen from seeing and leave in sight
The god pursuing, the maiden hid.
Şi, ziua, Pan – Bachus în faptul serii,
Mai iuţi ca iezii repezi din copite,
Alungă, încântându-le, puzderii
Şi de Menade şi de Bassaride:
Şi, moi ca nişte buze mori râzând,
Cad frunze-n rarişti, vesele – pe rând
Dezvăluind şi ascuzând vederii,
Zeul strârnit, fecioarele pitite.
The ivy falls with the Bacchanal’s hair
Over her eyebrows, hiding her eyes;
The wild vine slipping down leaves bare
Her bright breast shortening into sighs;
The wild vine slips with the weight of its leaves,
But the berried ivy catches and cleaves
To the limbs that glitter, the feet that scare
The wolf that follows, the fawn that flies.
Cad iederi şi-al Bacantei păr umbros,
Peste sprâncene, ochiul tăinuindu-l,
Iar curpeni albi, când lunecă în jos,
Îi dezgolesc sâni lucii ca argintul;
Se-nclină clematita grea de foi
Şi iederi sub povara poamei noi,
Şi-agaţă de piciorul lor spăimos
Fugaciul faun, lupul urmărindu-l.
Algernon Charles Swinburne traducere de Tudor Dorin

05 dec.

„Third Ypres” de Edmund Blunden

Triumph! How strange, how strong had triumph come
On weary hate of foul and endless war
When from its grey gravecloths awoke anew
The summer day. Among the tumbled wreck
Of fascinated lines and mounds the light was peering,
Half-smiling upon us, and our newfound pride;
The terror of the waiting night outlived,
The time too crowded for the heart to count
All the sharp cost in friends killed on the assault.
No hook of all the octopus had held us,
Here stood we trampling down the ancient tyrant.
So shouting dug we among the monstrous pits.
Amazing quiet fell upon the waste,
Quiet intolerable to those who felt
The hurrying batteries beyond the masking hills
For their new parley setting themsleves in array
In crafty fourms unmapped.
No, these, smiled faith,
Are dumb for the reason of their overthrow.
They move not back, they lie among the crews
Twisted and chocked, they’ll never speak again.
Only the copse where once might stand a shrine
Still clacked and suddenly hissed its bullets by.
The War would end, the Line was on the move,
And at a bound the impassable was passed.
We lay and waited with extravagant joy.
Triumf! Triumf bizar, muiat în ura
Războiului murdar și fără capăt,
Când s-a trezit o zi de vară
Din giulgiu-i sur. Lumina săgeta
Fascine, lut și apă, mângâind
Mândria noastră nou-născută; groaza
Înfriguratei așteptări nocturne
Slăbea iar timpul era prea-nțesat
Ca inima să-i numere pe morți.
După asalt, simțeam că am strivit
Tentaculele hidrei ancestrale,
Și chiuiam, săpând prin catacombe.
Pustia amuțise iar tăcerea
Ne-nnebunea căci dincolo de creste
Se regrupau, pe semne, baterii
Menite a-ntări parlamentarea.
Încrederea zâmbea; au amuțit
Căci sunt distruse; zac fără putere
În vraful morților – nu vor vorbi.
Dar crângul cu altarul în ruine
Mai azvârlea cartușe șuierate…
Va Lua sfârșit războiul, Linia
Se strămuta și, iată, ca prin farmec,
Fusese străbătut nestrăbătutul.
Extaziați, ședeam și așteptam.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro