Verbul a domicilia face parte dintr-o serie foarte importantă în limba română - a celor provenite din franceză (domicilier). Este un verb intranzitiv, care se folosește mai ales în formule administrative, însemnând „a-și avea sau a-și stabili domiciliul undeva”. Sinonimele sunt destul de numeroase, putându-se folosi, în funcție de context, a locui, a fi, a sta, a ședea, iar dintre regionalisme a hălădui, a băciui, a sălășlui, a sălăși sau a sălășui.

În principiu, adresa de domiciliu este cea înregistrată în buletin sau în cartea de identitate. Evident, o persoană poate avea mai multe proprietăți, dintre care o poate alege pe cea mai avantajoasă că domiciliu stabil, așa cum poate indica o altă adresă de corespondență (diferită de cea din acte), în cazul în care locuiește în altă parte, de fapt. Oricum ar fi, povestea asta cu adresele poate deveni, în timp, extrem de complicată.

Continuare »

Când foloseşti apostrof curbat, fără să te gândeşti dacă fontul ştie cum arată…

Exerciţiu de pronunţie

Bill was a frequent user of a pay telephone at a popular truck stop, and was greatly inconvenienced when the phone went out of commission. Repeated requests for repair brought only promises.

After several days, Bill again contacted the phone company and told that there was no longer a rush. The phone was now working fine… except that all money was being returned upon completion of each call.

A repairman arrived within the hour!

Grea alegere

Cântecul interpretat de The Dirty Heads