28 mai
a (se) înnora
Verbul a (se) înnora se referă la ivirea – pe cer sau în sufletul omului – a norilor. Dar nu din aceia albi şi pufoşi, pe aceia nu-i ia nimeni în seamă, nu, nu, nu merită mândria, onoarea şi osteneala de a avea un verb – oricum, nu acelaşi verb cu cel al fraţilor mai furtunoşi, păi se poate? Nu din aceia, ci din ceilalţi. Care întunecă, din cauza mulţimii lor, vremea, cerul, luna sau soarele şi toate planetele, cu toate lumile din toate sentimentele. Şi atunci toate se amărăsc, se închid, se înnegurează, se întristează, se mâhnesc, se mohorăsc, se posomorăsc – da, ştiu că nu vă place, de fapt nu ştiu, dar sunt convinsă că unora nu le place şi poate altora le place, ce ştiu eu, fiecare cu norii lui buni sau norii lui răi.
Continuare »
