Amenzi
Pisica se scoate cu un calambur
Twelve o’clock. Along the reaches of the street Held in a lunar synthesis, Whispering lunar incantations Dissolve the floors of memory And all its clear relations, Its divisions and precisions, Every street lamp that I pass Beats like a fatalistic drum, And through the spaces of the dark Midnight shakes the memory As a madman shakes a dead geranium. |
Ora douăsprezece. Pe toată întinderea acestei străzi Acum suspendată într-o sinteză lunară, Incantaţiile şoptitoare ale lunii Dizolvă planurile amintirii Cu toate legăturile ei limpezi, Cu toate diviziunile şi preciziile ei. Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu Pulsează ca o tobă resemnată, Iară prin spaţiile întunecimii Miezul de noapte zgâlţâie amintirea Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată. |
La şcoală, elevii primesc ca temă să facă o compunere despre dragostea de ţară. Cea mai frumoasă compunere a fost a lui Bulă. El a descris o întâmplare legată de pisoii pe care pisica sa i-a fătat de curând. Bula le-a pus în faţă două străchini cu lapte, pe una a scris România şi pe cealaltă Canada şi pisoii s-au dus toţi la strachina pe care scria România.
– Bravo, Bulă! Frumoasă compunere! exclamă îinvăţătoarea entuziasmată. Te rog să citeşti compunerea şi când vom avea inspecţie.
După câteva săptămâni, a venit inspecţia. Bulă e pus să citească compunerea, dar de data asta pisoii merg la strachina pe care era scris Canada. Contrariată, învăţătoarea întreabă:
– Cum aşa, Bulă? Parca acum câteva săptămâni pisoii au mers la strachina pe care scria România!
– Aşa-i, doamnă, dar între timp au făcut ochi!
© 2024 blog.ro-en.ro