| A True Story | O poveste adevărată |
| Some books are lies frae end to end, And some great lies were never penn’d: Ev’n ministers they hae been kenn’d, In holy rapture, A rousing whid at times to vend, And nail’t wi’ Scripture. |
În cărţi minciuni îs câte vrei, Nescrise-s iarăşi multe; hei, Şi chiar şi preuţii şi ei, Cu ochii-n slăvi, Puind scriptura drept temei, Mai toarnă vălvi. |
| „Ruin seize thee, ruthless King! Confusion on thy banners wait, Tho’ fann’d by Conquest’s crimson wing They mock the air with idle state. Helm, nor hauberk’s twisted mail, Nor even thy virtues, tyrant, shall avail To save thy secret soul from nightly fears, From Cambria’s curse, from Cambria’s tears!” Such were the sounds, that o’er the crested pride Of the first Edward scatter’d wild dismay, As down the steep of Snowdon’s shaggy side He wound with toilsome march his long array. Stout Glo’ster stood aghast in speechless trance; To arms! cried Mortimer, and couch’d his quiv’ring lance. |
„Prinţ nendurat, urgie ţie! Să-ţi vezi zăludele drapele Pleoştite chiar când către ele Vânt roş de cuceriri adie; Nici coif, nici za, nici trunchiul tău vânjos Nu îţi vor fi, Tirane, de folos Să-ţi aperi, noaptea, cugetul De-al Cambriei blestem şi de-al ei plâns!” Aceste vorbe au umplut de-oroare Pe mult fălosul Eduard-Întâi, Când şerpuiau pe-abruptele ponoare Din Snowdon – trudnic şir – oştenii săi. Ca-n transă, mut, sta Glo’ster spăimântat; „La arme!” strigă Mortimer şi lancea i-a vibrat. |
© 2024 blog.ro-en.ro