Lucrez în domeniul reclamelor şi filmelor care se fac la noi în ţară. La unul din aceste filme, întâmplarea face ca la un moment dat să mă aflu chiar în preajma unui om important. Nu ştiu sigur cu ce se ocupa, dar cred că era regizorul sau poate chiar scenaristul filmului. Omul este englez din naştere, dar vorbea o engleză groaznică, îţi zgârâia urechea! Eu, hâtru, nu mă stăpânesc şi îi spun mucalit (desigur, în limba engleza):
- Mă minunez cum engleza vorbită de tine e muuult mai bună decât a mea…
La care el izbucneşte în râs şi-mi răspunde:
- Eşti nebun!

American Film Institute a realizat sub genericul „100 Years… 100 Movie Quotes” un clasament al celor mai cunoscute replici din filme. Topul a fost determinat prin votul a 1500 de actori, istorici şi critici de cinema.

Unele replici sunt meritul unei mari inspiraţii a scenariştilor. Interesant este însă faptul că altele sunt cât se poate de simple, iar succesul lor se datorează talentului actoricesc.

„Casablanca” este filmul cu cele mai multe apariţii în top - 6 din 100. Chiar este un film cu adevărat memorabil.

Continuare »

Profesorul de limba română întreabă:
- Eu copiez, tu copiezi, el copiază. Ce timp este?
- Timpul tezelor, domnule profesor!

Pe un zid din Bucureşti

Primesc în fiecare zi propuneri de traduceri pentru diferite cuvinte şi expresii, pentru a fi adăugate la dicţionar. Unele sunt excelente, altele rezonabile, iar altele nu tocmai corecte (motiv pentru care le verific pe toate înainte de a le adăuga la dicţionar). Oricum ar fi, mă bucur de fiecare dată când oamenii colaborează.

Zilele trecute am primit însă următoarea propunere de traducere:

a zbura = tu fly
nu egzista

A cam tu-flit-o, ca să zic aşa.

Venise vremea pentru o lucrare de verificare la limba engleză. Ne-am aşezăm toţi în bănci, cu emoţii, şi ni s-au dat subiectele. Unul dintre ele era ceva despre cantităţi şi exprimarea lor, iar numerele trebuiau scrise cu litere.
La un moment dat, un coleg îmi face semn şi îmi şopteşte:
- Nu reuşesc să-mi amintesc, cum se spune „douăzeci”?
Desigur, era uşor, ştiam că e „twenty”, dar nu ştiu de ce, aveam un lapsus în acel moment. Aşa că, după un moment de ezitare, i-am răspuns glumeţ:
- Nici eu nu-mi amintesc… Scrie şi tu „ten+ten”…
Îmi imaginez ce faţă o fi făcut profesoara când a văzut „rezolvarea” asta!