Câtă gingăşie…

Un om cade într-un canal, în timp ce ducea în mâini nişte cartoane cu ouă. Un poliţai, plin de solicitudine, dă telefon la Salvare şi spune agitat:
- Veniţi repede! A căzut un domn într-un canal… s-a lovit rău… şi şi-a spart ouăle…
O voce feminină îi răspunde îngrijorată:
- Bine, bine, dar organul ce face?
- Organul vă vorbeşte, duduie…

Forţa fie cu el!

Cântă împreună cu ABBA

Una dintre expresiile care marchează obligativitatea în limba engleză este must do. Dintre toate combinaţiile în care poate intra „must” trebuie să recunosc faptul că m-am oprit la aceasta deoarece îmi determină, cumva, existenţa. Şi mi-e agreabilă ideea lui. Nu-mi, place, de exemplu, „must have”, pentru că nu prea cred în lucruri pe care trebuie să le ai pentru că trebuie. Şi nici nu am desăvârşită încredere în puterea noastră de discernământ atunci când vine vorba despre ce credem noi că vrem sau ar trebui să avem. „Must do” mi se pare însă expresia unei legi mai presus de individualitatea noastră. Nu sunt deloc una dintre cele mai ascultătoare persoane şi, de-a lungul timpului, am avut destule probleme cu autoritatea. Însă există lucruri, pe care, în mod ciudat, le simt ca fiind necesare a fi de făcut.

Continuare »

Înmatriculare mistică