Un american, care semnează Buffalax, a venit cu ideea ţăcănită de a lua un cântec într-o limbă străină şi de a-i adăuga un titraj, pe baza asemănărilor fonetice. Nu este o traducere, ci ceea ce pare să se audă. Rezultatul este, după cum se poate vedea, demenţial.

La ora de gramatică, profesoara întreabă:
- Bulă, când tu cânţi, spui „eu cânt”. Când fratele tău cântă, cum spui?
- „Taci naibii odată!”

Ce mai aşteptaţi?

Cântă piesa interpretată de Christina Aguilera

Universitatea ”La Sapienza” din Roma, Institutul Cultural Român şi Accademia di Romania in Roma organizează, în perioada 15-17 noiembrie 2007, colocviul internaţional ”Limba română: propuneri culturale pentru Noua Europă”. Cele trei zile de prezentări şi dezbateri îşi propun să analizeze şi să promoveze cultura română prin factorul limbă, cu tot ceea ce implică pe teren lingvistic, dar şi în corelaţie cu domeniul mai vast al antropologiei culturale şi al istoriei mentalităţilor.

Continuare »

Cele mai importante două semne care ajută la citirea noului „regulament” ortografic şi ortoepic sunt [*] - cel care semnalează cuvintele nou-introduse, şi [!] - care marchează modificările faţă de vechiul instrument lingvistic.

Simpla vocabulă „a” apare menţionată în deschidere sub nu mai puţin de şapte forme (spre deosebire de cele trei anterioare), luată în consideraţie ca literă (cu pluralul a-uri) şi ca sunet (cu pluralul a).

* abatesă apare ca noutate, constituind un substantiv independent de ‘abate’, deşi înseamnă (în aceeaşi sferă lexicală) „călugăriţă care conduce o abaţie”; oarecum surprinzătoare mi se pare apariţia lui atât de târzie, deoarece etimonul indicat este latinescul abbatissa.

* abc [citit abecé] apare numai cu forma articulată abc-ul, fără precizarea pluralului, denumind convenţional începutul alfabetului şi, prin extindere, începutul (care nu poate fi decât unul) a orice.

* ab initio este una dintre extrem de des folositele expresii latineşti, care nu-şi găseau validarea în DOOM; pronunţia este [ab iníţio] şi se traduce prin structura „(de) la început”, desemnând începutul în sens biblic şi, prin extindere, începutul unei opere, ca univers creat după chipul şi asemănarea realităţii.

! abnegaţie nu exista în DOOM-ul vechi decât ca menţiune, cu trimitere fermă spre „negaţie”; termenul a evoluat, însă, independent, iar semnificaţie sa de „devotament (dus până la sacrificiu), renunţare, sacrificiu voluntar”, ieşit complet de sub sfera negativului, i-a dat drept de existenţă (ajutat de mai vechile fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis).

! aborigen îşi modifică modul de despărţire în silabe; oricât ar părea de ciudat, abia acum despărţim corect [a-bo-ri-gen]; forma agreată anterior, [ab-o-ri-gen], pornea de la etimonul latinesc ab origine „la început”.