! abrupt apare cu modificare la nivelul silabisirii, pentru simplul fapt că abia noua lege ortografică aprobă despărţirea |a-brupt|; până acum, varianta corectă era |ab-rupt|.

* abrupt ca substantiv cu pluralul abrupturi este pentru prima dată menţionat, independent de valoarea mai veche, adjectivală.

! absolvi este precizat o singură dată, cu ambele accepţii explicate între paranteze: „a termina un ciclu de învăţământ”, „a scuti de pedeapsă”; diferenţa faţă de dicţionarul anterior este unificarea formelor verbale, indiferent de sensul în care este folosit cuvântul; se renunţă, astfel, la forma (eu) absolvesc şi (el) să absolvească din paradigma verbului cu primul sens; rămân corecte unicele (eu) absolv, (el) absolvă, (el) să absolve.

! abstract şi toată familia lui lexicală îşi modifică despărţirea în silabe; sunt corecte de acum înainte: |ab-stract|, |ab-stractiza|, |ab-stractizare| ş.a.m.d.; prima silabă avea, până acum, forma abs-.

! abstracţie stabileşte sinonimie cu abstracţiune în condiţiile în care se face referire la „lucru abstract”, însă rămâne unica posibilitate în structuri de genul „a face abstracţie”.

! abţine este pentru prima dată verb cu puteri depline, deoarece până acum se făcea trimitere la a ţine; formele indicate sunt următoarele: eu mă abţin, tu te abţii, noi ne abţinem, voi vă abţineţi, ei se abţin, el/ei să se abţină, gerunziul abţinându-se şi participiul abţinut.