„Fiasco” este un cuvânt care a pătruns în mai multe limbi şi a traversat mai multe ţări până a ajuns la forma sa actuală. Termenul modern îşi are originea în 1855, argou pentru interpretările teatrale eşuate, însă în 1862 făcea deja referire şi la eşecurile care nu aveau legătură cu scena teatrului.

„Fiasco” vinde din francezul „fiare fiasco”, care se traduce prin „a se dovedi un eşec”. Expresia franceză derivă din cea italiană „far fiasco”, care iniţial însemna „a face o sticlă”.

Nu sunteţi singurii nedumeriţi, dacă vă întrebaţi ce legătură are fabricarea sticlelor cu eşecurile. Există două teorii despre legătura dintre expresii. Una este aceea că meşterii sticlari din Veneţia renunţau la produsele care nu erau perfecte. Singurul lucru posibil cu un produs defectuos era să „facă o sticlă” (un vas fără pretenţii) şi de aceea “fiasco” a căpătat sensul care face referire la eşec. Cealaltă teorie susţine că expresia italiană „fare il fiasco” se adresa celui care pierdea un joc şi trebuia să cumpere următorul rând de băutură, spunând „fă o sticlă” (încoa).