| Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. |
‘Tis eve on the hillside, the bagpipes are distantly wailing, Flocks going homewards, and stars o’er the firmament sailing, Sound of the bubbling spring sorrow’s legend narrating, And beneath a tall willow for me, dear one, you are waiting. |
| Exultation is the going Of an inland soul to sea, Past the houses — past the headlands — Into deep Eternity — |
Exaltarea este drumul Sufletului ce ar pluti Dincolo de Case, ţărmuri, Spre afunde veşnicii – |
| Bred as we, among the mountains, Can the sailor understand The divine intoxication Of the first league out from land? |
Pot pricepe marinarii Pe munteni cum îi atrag Ameţirile divine După întâia leghe în larg? |
| Emily Dickinson | traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
| Green arsenic smeared on an egg-white cloth, Crushed strawberries! Come, let us feast our eyes. |
Arsenic verde pe-o pânză ca albuşul de ou, Fragi zdrobiţi! Haide, hai să ne-ospătăm ochii! |
| Ezra Pound | traducere de Ion Caraion |
| Mai mult decât această zi e amintirea zilei Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire Şi din această formă n-o mai scoate nimeni. Mai mult decât pot să-mi aduc aminte Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte Care-au topit metalul preţios al flinţei Nu-i nimeni decât mine cel mai mult Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt Nici cel mai scund nu poate fi ca mine… Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei. Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt Şi niciodată n-am să fiu mai bine Puţinul din această clipă apropiindu-mă Şi-al clipei sunt din ce în ce mult… |
Worthier than this day now is its remembrance Which has already made its ruin-bound mold And that is how it will have to stay More than I could recall Moments and hours I cherish mirrored into the mind Having melted the precious metal of the self Nobody is most more than I am And no one is more thickest or more tightest Nor can anyone be more shortest than me… I detest myself as much as I am and expect No reward or pampering from humbleness Nor dues from faith Worthier than herein I am whence I am not And shall never be better This moment’s shards carrying me nearer Less and less being more and more fleeting… |
| Ion Murgeanu | traducere de Paul Abucean |
| From all the rest I single out you, having a message for you, You are to die – let others tell you what they please. I cannot prevaricate. I am exact and merciless, but I love you – there is no escape for you. Softly I lay my right hand upon you, you ‘ust feel it. I do not argue, I bend my head close and half envelop it. I sit quietly by, I remain faithful. I am more than nurse, more than parent or neighbor. I absolve you from all except yourself spiritual bodily, that is eternal, you yourself will surely escape. The corpse you will leave will be but excrementitious. The sun bursts through in unlooked-for directions, Strong thoughts fill you and confidence, you smile, You forget you are sick, as I forget you are sick, You do not see the medicines, you do not mind the weeping friends, I am with you, I exclude others from you, there is nothing to be commiserated, I do not commiserate, I congratulate you. |
Dintre toţi, te-am ales pe tine, având un mesaj să-ţi transmit. Vei muri în curând. Îi las pe alţii să-ţi spună ce le place. Eu nu pot să te mint. Te iubesc, dar sunt corect şi fără milă: nu ai scăpare. Încet, îmi aşez mâna dreaptă pe tine şi tu simţi. Nu discut nimic. Îmi aplec capul şi aproape îl acopăr. Stau liniştit. Îţi rămân credincios, Îţi sunt mai mult decât o soră de caritate, o rudă sau un vecin. Te scap de toate, în afară de existenţa ta spirituală: e eternă; de restul, în mod sigur, tu singur vei scăpa. Trupul pe care îl vei părăsi va fi nimic altceva decât murdărie. Soarele izbucneşte în neînchise spaţii. Te bat gânduri puternice şi eşti plin de încredere. Râzi. Uiţi că eşti bolnav, aşa cum uit şi eu. Nu-i mai vezi pe doctori, nu-ţi pasă de prietenii care plâng, Sunt eu cu tine. Îi îndepărtez pe ceilalţi. Nu e nimic de compătimit. Eu nu te compătimesc. Te felicit. |
| Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; |
Sparkling haze, across the heavens Rising slow the sliver moon, She has gathered from the water And upon the pastures strewn. |
| S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. |
In the valley many flowers On the cobwebs jewels strung, Countless gems, of countless colours, On the cloak of evening hung. |
| Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, |
O’er the lake the clouds in passing Cast a soft transparent shade, Which the ripples rolling boulders With their radiance invade. |
| Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. |
Came at night a little maiden Silently the reeds among, And a rose of flaming scarlet On the water surface flung. |
| Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; |
For her own sweet image gazing, Marvelled how the ripples stirred… Ay, that lake is long enchanted By the Saint Mercuri’s word. |
| Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. |
Flung a rose of flaming scarlet That the water’s mirror blurred… Scarlet roses are enchanted By the saint Veneri’s word. |
| Ea se uită… Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. |
Long she gazes. Hair soft golden, O’er her face the moon’s pale light, While within her eyes of violet All times fairy-tales unite. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
© 2026 blog.ro-en.ro