| – Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Şi de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. |
„Forest, trusted friend and true, Forest dear, how do you do? Since the day i saw you last Many, many years have passed And though you still steadfast stand I have traveled many a land.” |
| Once upon a midnight dreary, while I pondered, weak and weary, Over many a quaint and curious volume of forgotten lore– While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping, As of some one gently rapping, rapping at my chamber door. „‘Tis some visiter,” I muttered, „tapping at my chamber door– Only this and nothing more.” |
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător, Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. ,,E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător.” |
| Though nothing can bring back the hour Of splendour in the grass, of glory in the flower, We will grieve not, rather find Strength in what remains behind. |
Deşi nimic nu poate aduce înapoi ora splendorii în iarbă, a gloriei în floare, nu vom plânge, ci vom găsi putere în ce-a rămas în urmă. |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterdays you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. |
When one thing goes, another comes In this wide world by heaven borne; And when the sun is setting here ‘Tis somewhere else just breaking dawn. |
| Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. |
It seems somehow that other waves Are rolling down the same old stream, And somehow, tough the autumns change, ‘Tis but the same leaves fall it seem. |
| Naintea nopţii noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineţi; Chiar moartea însăşi e-o părere Şi un visternic de vieţi. |
Before our night does ever ride The queen of mornings rosy skies; While even death is but a guess, Of life a notion, a surmise. |
| Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvârte universu-ntreg. |
Of every moment that goes by One fact each mortal creature knows; The universe is poised in time And whirling round for ever goes. |
| De-aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde în trecut, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. |
Still, though this year will fly away And soon but to the bygone add, Within your soul you ever hold Each thing of worth you ever had. |
| Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi, Având cu toate astea-n faţă De-a purure ziua cea de azi. |
With life’s tomorrow time you grasp, Its yesterday you fling away, And still, in spite of all remains Its long eternity, today. |
| Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. |
A radiant and brilliant view, In many rapid glimpses caught, Of infinite, unending calm, Bathed in the rays of timeless thought. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
© 2026 blog.ro-en.ro