| The sun was shining on the sea, Shining with all his might: He did his very best to make The billows smooth and bright – And this was odd, because it was The middle of the night. |
Pe mare soarele-n amiază Cu toată forţa strălucea, El îşi dădea toată silinţa Şi valurile netezea. Era ciudat cum nu se poate Că se făcuse miez de noapte. |
| Glory be to God for dappled things— For skies of couple-colour as a brinded cow; For rose-moles all in stipple upon trout that swim; Fresh-firecoal chestnut-falls; finches’ wings; Landscape plotted and pieced—fold, fallow, and plough; And áll trades, their gear and tackle and trim. |
Slavă Divinului pentru policromie şi hora de culori viteze – pentru efervescenţa hâtră a unor ceruri cu dungi şi pete, ca vacile bălţate; pentru spuzeala roz ce-o poartă-n glorie păstrăvii pe spate; pentru cascada reavănă-a castanelor strălucitoare; şi pentru aripi de cinteze; pentru peisajul parcelat şi împărţit – în stână, ţelină şi-ogoare-arate harnic; şi pentru-atâtea meşteşuguri, scripeţi, tipícuri etalate, |
| All things counter, original, spáre, strange; Whatever is fickle, frecklèd (who knows how?) With swíft, slów; sweet, sóur; adázzle, dím; He fathers-forth whose beauty is pást change: Práise hím. |
pentru belşugul de lucruri opuse, abundente, originale ori bizare; pentru orice e capricios şi pistruiat; mieros ori acru; cu faţa smolită ori învăpăiată; pe toate le aduce în lumină Acela a cărui frumuseţe-i dincólo de schimbare: doar măiestria-i se cuvine lăudată. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de S.G. Dima |
| The sea is calm to-night. The tide is full, the moon lies fair Upon the straits; on the French coast the light Gleams and is gone; the cliffs of England stand; Glimmering and vast, out in the tranquil bay. Come to the window, sweet is the night-air! Only, from the long line of spray Where the sea meets the moon-blanched land, Listen! you hear the grating roar Of pebbles which the waves draw back, and fling, At their return, up the high strand, Begin, and cease, and then again begin, With tremulous cadence slow, and bring The eternal note of sadness in. |
În seara asta marea-i calmă. E flux şi luna a-mbrăcat strâmtoarea În strai bogat; pe ţărmul Franţei, Lumina licăreşte şi se stinge; Faleza Angliei se-nalţă clar. Aprinsă, vastă,-n golful liniştit. Vin‘ la fereastră, aerul e blând! Doar dinspre franjul spumei unde marea Atinge malul argintat de lună Se-aude hârşâitul ce îl face Pietrişul smuls de valuri şi din nou Zvârlit pe ţărm, un veşnic du-te-vino În ritm încet şi larg ce sugerează Tristeţea nesfârşită-a lumii. |
| Remember me when I am gone away, Gone far away into the silent land; When you can no more hold me by the hand, Nor I half turn to go yet turning stay. Remember me when no more day by day You tell me of our future that you planned: Only remember me; you understand It will be late to counsel then or pray. Yet if you should forget me for a while And afterwards remember, do not grieve: For if the darkness and corruption leave A vestige of the thoughts that once I had, Better by far you should forget and smile Than that you should remember and be sad. |
Să-ţi aminteşti când eu voi fi departe, În ţara fără drumuri înapoi, De ziua când, de mână amândoi, Întârziam clipita ce desparte. Să-ţi aminteşti de-un nume scris pe-o carte… Să-ţi aminteşti atunci când niciodată Nu vom mai ţese gând de viitor, De serile când împleteam cu dor Cununi de visuri pentru viaţa toată. Iar dac-o fi să uiţi că mai exist, Nu-nvinui destinul, nu fi trist; Căci vei zâmbi cândva de ce-ai simţit, Mai bine mă cufundă-n întuneric Decât să-ţi aminteşti că m-ai iubit! |
| Christina Rossetti | traducere de N. Porsenna |
| It little profits that an idle king, By this still hearth, among these barren crags, Matched with an aged wife, I mete and dole Unequal laws unto a savage race, That hoard, and sleep, and feed, and know not me. |
Biet rege stând cu vârstnica mea soaţă În faţa vetrei, printre stânci pustii, Ce noimă are să-ntocmesc legi strâmbe Pentru un neam barbar ce strânge prăzi, Mănâncă, doarme şi nu mă cunoaşte? |
| Hamelin Town‘s in Brunswick, By famous Hanover city; The river Weser, deep and wide, Washes its wall on the southern side; A pleasanter spot you never spied; But, when begins my ditty, Almost five hundred years ago, To see the townsfolk suffer so From vermin, was a pity. |
Burgul Hameln e-n Braunschweig aflat, Lângă Hanovra, oraş cunoscut; Fluviul Weser, adânc şi lat, Zidu-i scaldă, în partea de sud; Un loc mai plăcut nici n-aţi mai văzut; Dar, când începe povestea de vale, Acum cinci sute de ani fără ceva, Să-i vezi pe târgoveţi aşa De chinuiţi, era o jale. |
© 2026 blog.ro-en.ro