* clinci este un substantiv neutru care înseamnă „încleştare la box”; pluralul este clinciuri

* clip intră şi el în grupul noutăţilor, substantiv neutru cu pluralul clipuri

! clitoris, ştiut şi înainte ca substantiv neutru, are în DOOM2 formă de plural – clitorisuri; aş zice glumeţ că văd logica… o fi având careva vreo două-trei?

* a clona pătrunde în limbă şi aduce cu sine întreaga familie lexicală; verbul, care are indicativul prezent el clonează, se asociază cu două substantive – *clonare–clonări (procesul) şi *clonă–clone (produsul)

! a cloncăni, verb ce funcţionează în dimensiunea populară a limbajului, are dublete acceptate pentru unele dintre formele sale – indicativul prezent el cloncăne/cloncăneşte şi conjunctivul el să cloncăne/cloncănească

Datorită meseriei mele, verbul a nota face parte dintre îndeletnicirile mele zilnice. Fie că este vorba despre „a însemna ori a consemna ceva în scris”, fie că are legătură cu „a aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note”, cuvântul acesta se găseşte deopotrivă în oricare zi ce-mi este dată sub soare (ori sub lună, ca să spun drept, că dau note şi în somn!). În afara sferei mele de activitate, termenul se mai foloseşte pentru „a transcrie o melodie cu ajutorul notelor” în muzică şi pentru „a reprezenta prin semne grafice convenţionale” elemente chimice, geometrice, valori numerice etc. Mă ocup mai puţin de frumos sunătorul a nota sinonim cu „a naviga, a pluti”, însă mi se întâmplă uneori să mă trezesc, ciudoasă, „notând pe cineva undeva în vederea sancţionării lui”…

Continuare »

! clearing/cliring este un termen provenit din engleză, care numeşte un „sistem de decontări fără numerar, folosit mai ales între state, care constă în compensarea cererilor şi obligaţiilor de plată reciproce”; noutatea constă în acceptarea ambelor forme – cea care respectă grafia, dar şi cea care respectă pronunţia

! cleşte este un substantiv masculin care avea două forme de plural; una dintre acestea (care era identică singularului) a dispărut, rămânând valabil doar pluralul cleşti. Din aceeaşi familie lexicală, avem o situaţie asemănătoare pentru substantivul masculin !cleştişori, care pierde o formă de plural (cleştişoare), rămânând doar cu una – cleştişori

* a clica intră între verbele limbii române, cu indicativul prezent el clichează; cuvântul porneşte de la intejecţia clic, cea care redă un zgomot scurt, sec

* a climatiza este o altă o noutate, verb cu indicativul prezent el climatizează, care se referă la „asigurarea unei temperaturi agreabile”. Alături de acesta, primim şi un derivat al său *climatizor, substantiv neutru cu pluralul climatizoare.

! clin apare în două articole, cuvintele fiind diferite ca sens şi având două forme de pluralul; se referă o dată la „elementul de croitorie” şi este substantiv masculin cu pluralul clini; în cel de-al doilea articol denumeşte „o unealtă sau un petic de pământ”, care este substantiv neutru cu pluralul clinuri

Verbul a dezbina face parte dintre acelea care nu prea lasă posibilităţi de interpretare şi loc de sentimente plăcute. Se referă la a face să nu se mai înţeleagă, a învrăjbi şi, de cele mai multe ori, necesită un factor extern pentru a se produce, ori trimite la a se desface, a se separa, a se rupe din interior. Nu insist asupra părţii lingvistice, dar vreau să vorbesc despre relele care mi l-au adus în atenţie…

Lumea în care trăiesc eu (mă refer la cea exterioară, independentă de fiinţa mea profundă) pare să aibă la bază vechiul dicton latinesc Divide et impera. Oamenii se detestă gratuit, fără să ţină cont de diferenţa reală şi naturală dintre ei, pentru că aşa au fost deprinşi, iar lucru acesta pare să fi devenit o armă de nădejde a celor care se tot perindă în vârful… lanţului trofic.

Continuare »

* ciupercărie este un substantiv feminin nou, cu genitiv-dativul ciupercăriei şi pluralul ciupercării (amenajări)

* a clasiciza e o noutate între verbe, cu indicativul prezent clasicizează („dă sau dobândeşte caracter clasic”)

* claustrofobie („teamă patologică de spaţii închise”) intră şi el ca noutate, substantiv feminin, articulat claustrofobia, cu genitiv-dativul claustrofobiei şi pluralul claustrofobii(le); despărţirea în silabe se face cla-us-tro-fo-bi-e

! a clănţăni primeşte ceva modificări; indicativul prezent are două forme eu clănţănesc/clănţăn, ca şi conjunctivul prezent el să clănţănească/să clănţăne

* clăpar e substantiv masculin cu pluralul clăpari

Începem încă un an, cu verbul a înnoi. Termenul se poate referi la a (se) face ca nou, înlocuind ceea ce era vechi, uzat, adică un soi de refacere ori reparare. De asemenea, poate face trimitere la punerea unui lucru nou în locul altuia vechi, ceea ce înseamnă primenire ori schimbare. Şi, aşa cum e şi firesc, cuvântul are o dimensiune metaforică ce presupune obligatoriu reflexivitatea, sinonimă cu a se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera, poate chiar a se reinventa pe sine. În plan concret, însă, pot fi înnoite acţiuni, haine, case, vitrine, autorizaţii, documente personale sau tratative etc. Scopul fundamental este acela de a le prelungi „viaţa”, de a fixa un nou început, fie şi artificial sau doar aparent.

Mie îmi place obiceiul „înnoirilor” începutului de an. Ştiu că sunt oameni care îl evită şi îl desconsideră pentru că nu îi văd logica şi utilitatea, dar mie îmi place. Şi ştiu exact şi de ce: pentru că mă obligă la două lucruri fundamentale. În primul rând, la o analiză cât mai obiectivă şi mai cinstită despre ce am făcut un an întreg, ceea ce determină un soi de „dare de socoteală” faţă de mine însămi. Operaţiunea cere, fără îndoială, onestitate şi recunoaşterea minusurilor (care există, indiferent câte lucruri bune aş fi făcut în timp). E greu, dar pe mine mă ajută întotdeauna: viaţa mea nu e perfectă, dar să ştiu cu exactitate în ce fundătură mă aflu e un lucru nepreţuit pentru sănătatea mea mentală!

Continuare »