05 apr.
Verbul a observa îşi diferenţiazǎ sensurile în funcţie de prezenţa sau absenţa intenţionalitǎţii în realizarea acţiunii, şi de scopul acesteia. Prin urmare, se poate referi la o banalǎ bǎgare de seamǎ, la simpla remarcǎ involuntarǎ, fiind sinonim cu a percepe, a sesiza, a constata, sau pur şi simplu a zǎri, a vedea, a distinge fugitiv cu privirea, reţinând rapid detalii. Pe de altǎ parte, observarea se poate face sistematic, referindu-se fie la examinarea cu atenţie pentru formarea unei pǎreri sau însuşirea unor cunoştinţe (a studia, a cerceta, a scruta), fie la supravegherea rǎuvoitoare şi urmǎrirea pe ascuns (a spiona, a iscodi, a pândi), care poate avea ca justificare nevoia de a controla.
Într-o altǎ accepţie, verbul poate sǎ aibǎ un rol în comunicare, o finalitate exprimabilǎ, sǎ se refere la a face o remarcǎ, a constata verbal ori a semnala o situaţie, a exprima o observaţie. Şi nici atunci (sau mai ales atunci) lucrurile nu sunt deloc simple, pentru cǎ atragerea atenţiei cuiva poate sǎ aibǎ conotaţii binevoitoare, dar poate fi profund criticǎ în anumite circumstanţe, moment în care observaţia devine sinonimǎ cu dojana şi cu reproşul.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
2 comentarii - Comenteaza! Recomanda!
01 apr.
* concurenţial îl… concurează (vom vedea dacă şi cu succes) pe competitiv – se pare că mai ales referitor la preţuri; adjectivul masculin are pluralul concurenţiali şi femininul concurenţială-concurenţiale
* condens este înregistrat ca noutate în DOOM2, substantiv neutru care nu are formă de plural; se referă la „rezultatul condensării vaporilor”
! condoleanţe păstrează numai forma de plural, forma de singular (nefirească, de altfel) dispare; silabaţia este con-do-le-an-ţe
! condominiu (finalul se pronunţă -niu) este un termen utilizat în dreptul internaţional, denumind un „regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorităţii politice a două sau mai multe state”; substantivul neutru se articulează condominiul şi primeşte, în plus, formă de plural – condominii
! condór păstrează o singură variantă accentuală (cóndor dispare), substantiv masculin cu pluralul condóri
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
30 mart.
Mai întâi ar fi bine să scrii corect în română 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Limba română, Umor
Comenteaza! Recomanda!
29 mart.
Verbul a manipula este sinonim cu a mânui şi a manevra. În sensul cel mai banal pe care îl poate avea, el pare a se fi născut dintr-o necesitate evidentă de a folosi, cu ajutorul mâinilor, diverse obiecte. Complicând puţin lucrurile, mărind miza şi sporind dificultatea operaţiunii, verbul se mai poate referi la aranjarea cu grijă în vederea executării unor experienţe sau operaţii tehnice, ştiinţifice sau medicale. Însă ceea ce mi se pare mie că îl individualizează între termenii care pot avea aproximativ aceleaşi conotaţii, este referirea la exercitarea unei forme de control asupra minţii umane.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
2 comentarii - Comenteaza! Recomanda!
25 mart.
* concertat este un adjectiv masculin cu sinonimul „unit”; are pluralul concertaţi, cu femininul concertată-concertate
! concertino e o „compoziţie muzicală mai redusă decât concertul”, substantiv neutru articulat concertinoul şi cu pluralul concertinouri. Din aceeaşi familie… muzicală, primim adjectivul *concertistic-concertistici, cu femininul concertistică-concertistice. Se produc modificări în declinarea lui !concerto grosso, substantiv neutru provenit din italiană, care are acum şi formă de plural concerti grossi.
! conclav are pluralul conclavuri, diferită de conclavele de până acum
! concluziv este acceptat cu această grafie, în condiţiile în care până acum se ortografia conclusiv
* concrescent se alătură mai vechiului concrescenţă („creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi sau organe”); adjectivul masculin are pluralul concrescenţi şi femininul concrescentă-concrescente
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
22 mart.
Astăzi am descoperit un lucru extrem de interesant: când vine primăvara, în româneşte nu ştim exact dacă se împrimăvărează sau se desprimăvărează! Nu că m-ar surprinde enorm pentru mentalitatea noastră balcanică, în care totul e nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar faptul în sine mi se pare fascinant! Cu atât mai mult cu cât, la nivel logico-semantic, cele două prefixe mă duc cu gândul la un soi de antonimie… Nu mă întrebaţi cum, dar în capul meu pătrat, unu-i una, altu-i alta! Nu şi de data asta, se pare. Prea multe n-ar mai fi de spus despre conţinutul semantic, doar dacă vrem neapărat să ne întindem cu „a se face primăvară, a veni primăvara sau a lua aspect de primăvară”.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!