La Editura Corint, membră a Grupului Editorial Corint, în colecţia Dicţionare lingvistice, a apărut volumul „Dicţionar de expresii, locuţiuni şi sintagme ale limbii române„, de Cătălina Mărănduc. Este o lucrare însemnată, de 560 de pagini în format 17×24 cm.

Continuare »

Verbul a continua înseamnă „a duce mai departe ceva început”, „a avea loc fără întrerupere”, „a urma fără pauză”, şi stabileste sinonimie cu a se lungi, a se întinde – spaţial privind lucrurile, dar şi a ţine, a dura, a se prelungi în timp. Mi s-a părut interesantă în dicţionare folosirea unor sinonime bazate pe negaţia unei acţiuni – a nu înceta, de exemplu, care mi se pare demn de analiză… Pentru că eu sunt încredinţată că acest verb ne guvernează viaţa (aşa cum o cunoaştem ca pământeni), dar sensul lui nu presupune, cu adevărat, niciun sfârşit. Acesta este unul singur pe cap de locuitor şi chiar în ceea ce-l priveşte părerile sunt împărţite, căci umblă vorba că sufletele sunt nemuritoare.

Continuare »

* cumană este un substantiv feminin cu genitiv-dativul cumanei, referindu-se la limba cunamilor (populaţie de neam turcic)

* cum laude (pronunţie lau-) e menţionată ca locuţiune adverbială latinească, cu referire la o apreciere superlativă

* cumnată-mea (-ta, -sa) şi * cumnatu-meu (-tău, -său) sunt structuri compuse, alcătuite din substantiv şi adjectiv pronominal posesiv; pentru primul există şi forme de genitiv-dativ – cumnată-mii (-tii, -sii)

* Cunctátor e un supranume roman; substantivul propriu se alătură celui comun, ce era inclus şi în documentele anterioare („cel care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere”)

! cuneiform (-ne-i-) apare în noul DOOM doar cu valoare adjectivală, cu femininul cuneiformă şi pluralul cuneiforme. Pentru valoarea substantivală este introdus *cuneiformă, feminin cu genitiv-dativul cuneiformei şi pluralul cuneiforme.

A europeniza face parte dintre verbele monosemantice, asupra cărora nu planează prea multe îndoieli şi incertitudini legate de sens. Presupune, desigur, „a adopta sau a face să adopte îmbrăcămintea, obiceiurile, purtările caracteristice europenilor”. Scopul final este de a deveni asemănător cu europenii, din punct de vedere cultural şi comportamental. Şi, ca în cazul oricărei transformări sau deveniri, aceasta se poate face voluntar sau impus, evoluţia spre un anumit statut fiind sau nu o manifestare a propriei voinţe. În cazul acestui cuvânt, apare întrebarea: care este – totuşi – statutul spre care se tinde? Europeanul este cel care face parte din populaţia de bază a Europei, sau care este originar de pe acest continent, însă mi se pare că diferenţele dintre multele neamuri care locuiesc în acest spaţiu sunt considerabile. Europenizarea înseamnă, deci, a face un străin să semene cu un neamţ, sau cu un italian? Cu un irlandez, sau cu un grec?

Continuare »

* a se cruci este un verb reflexiv, sinonim cu a se mira şi cu a se minuna; are infinitivul prezent el se cruceşte, imperfectul el se crucea şi conjunctivul prezent el să se crucească

! cruzeiro este un termen provenit din portugheză (z se pronunţă s), substantiv masculin care denumeşte „unitatea monetară de bază din Brazilia”; articularea este cruzeiroul, iar pluralul cruzeiro

* csi (literă grecească) apare ca substantiv masculin, cu pluralul csi; ξ, Ξ

! Cucernicia Sa este o locuţiune pronominală, cu genitiv-dativul Cucerniciei Sale şi pluralul Cucerniciile Lor. Din aceeaşi serie, sunt precizate !Cucernicia Ta (cu genitiv-dativul Cucerniciei Tale), !Cucernicia Voastră (cu genitiv-dativul Cucerniciei Voastre) şi !Cucerniciile Voastre

* a culpabiliza e precizat ca verb nou, cu indicativ prezent el culpabilizează. Alături de acesta, intră în circulaţie şi substantivul corespunzător – culpabilizare, feminin cu genitiv-dativul culpabilizării

A cădea. Frunze. Simt nevoia să lămuresc de la început contextul, să circumscriu cumva universul de aşteptare al celui care citeşte. Pentru simplul motiv că verbul acesta intră în atât de multe combinaţii semantice, încât este imposibil să le inventariez fără să plictisesc groaznic cetitoriul… Prin urmare, ne oprim asupra semnificaţiei de bază, care presupune „a se deplasa de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie, a se lăsa în jos, a pica”. Este folosit cu sens figurat despre fenomene ale naturii şi ale vieţii – iarnă, ger, seară, ploaie sau timp (iar la cum a năvălit peste noi, putem spune şi despre toamnă), fiind sinonim cu a se lăsa, a veni, a se apropia. Atunci când se referă la „a se desprinde din locul unde era fixat”, verbul e utilizat pentru dinţi, păr, fulgi sau frunze, mişcarea descrisă având aceeaşi traiectorie – de sus în jos. Pe lângă toate astea, când vine frigul, mie îmi cad în călcâie şi simţul umorului şi nădejdea…

Continuare »