! damblagiu este menţionat ca termen popular şi familiar, având (în plus faţă de norma anterioară) atât valoare adjectivală, cât şi formă pentru feminin – damblagíe; pluralul pentru ambele genuri este damblagii; din punct de vedere al sensului, precizăm că termenul se referă la o „persoană care suferă de dambla” şi are un sens propriu – apoplectic, paralitic, dar şi unul figurat – ahtiat (după ceva)

* dame apare ca „joc”, cu formă de substantiv feminin plural

* damnare e termen livresc („condamnare la chinurile infernului, blestem, reprobare”), care coexistă cu mai vechiul damnaţiune; este substantiv feminin cu genitiv-dativul damnării şi pluralul damnări. I se alătură *damnat, cu valoare adjectivală ori substantivală, care are plural damnaţi şi feminin damnată-damnate.

! Damocles (cel cu sabia, desigur) se desparte Da-mo-cles şi e înregistrat ca substantiv propriu masculin

* dan, substantiv masculin cu pluralul dani, este „grad de calificare în ierarhia titlurilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.)”

Aşa cum am putut eu să-mi dau seama din dicţionare, verbul a goni are un sens general şi două sensuri specializate mai importante. Cea mai răspândită accepţie a termenului se referă la „a fugi după ceva/cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.)”, însă cuvântul se poate folosi în domeniul vânătorii – „a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor”, ori în cel zootehnic – „a se împerechea, spre a se reproduce” (mai ales la vitele mari cornute).

Descoperim deci trei categorii de sinonime, referitoare fie la a vâna, a hăitui vânatul, ori la a se împreuna, a se împerechea vitele, fie la mai cuprinzătoarele a fugări, a urmări, a alerga, a fugi. În funcţie de context, verbul face trimitere la rapiditatea mişcării – „a se mişca foarte repede, a se grăbi, a urmări în fugă”, având ca scop fie dorinţa de a se apropia (de oameni, ţinte, idealuri), fie – dimpotrivă – nevoia de a îndepărta – „a forţa să plece, a da afară”, cu sinonime ca a alunga, a respinge, a izgoni, a surghiuni, a prigoni.

Continuare »

! dagherotip (strămoşul aparatului de fotografiat, inventat de Louis-Jacques Daguerre) este un substantiv neutru care păstrează o singură formă grafică (anterior era corect daghereotip) şi primeşte formă de plural – dagherotipuri. Acestui termen i se alătură substantivul feminin !dagherotipie, articulat dagherotipia, cu genitiv-dativul dagherotipiei şi pluralul dagherotipii (N.B. Articolul din DOOM2 are o greşeală.)

! dáimio (dai-mi-o) – nume dat feudalilor japonezi care şi-au pierdut privilegiile după revoluţia din 1868 – este un substantiv masculin care anterior apărea cu invariabil; acum i se precizează pluralul – daimio (!)

! dakota (nume etnic) este substantiv masculin şi feminin, singular şi plural. Tot astfel se numeşte şi limba vorbită de aceştia – *dakota, cu genitiv-dativul dakotei. Aceste substantive comune vin de la cel propriu, *Dakota (nume de loc), feminin cu genitiv-dativul Dakotei.

* dal segno vine din italiană, cu pronunţia gn=nĭ şi silabaţia se-gno; este locuţiune adverbială, abreviată D.S.

* Damasc este nume de loc, substantiv propriu neutru

Verbul a târâi are foarte puţine explicaţii de dicţionar, iar cele mai multe dintre acestea trimit la mult mai discutatul a târî. De fapt, chiar curiozitatea legată de asemănările şi diferenţele dintre ele (mă gândeam că, de exemplu, îl folosesc eu greşit pe unul sau pe celălalt) m-a determinat să caut informaţii lămuritoare. Ca să fie clar de la început, precizez că DOOM2 le include pe amândouă, iar din punct de vedere al paradigmei sunt diferite, ceea ce le dă amândurora drept de existenţă, în ciuda unei suspecte identităţi semantice, bazate poate pe asemănarea izbitoare din punct de vedere fonetic. Cele mai multe dicţionare rezolvă rapid problema, trimiţându-ne de la unul la altul, motiv pentru care pare dificil de hotărât „oul sau găina” în acest caz.

Continuare »

! d apare în DOOM2 cu o serie de modificări cam aiuritoare; adică, atunci când este vorba despre literă, se poate citi fie de, fie dî, este substantiv fie masculin, fie neutru, are pluralul fie d, fie d-uri… Când este vorba despre sunetul *d, lucrurile-s mai clare: este substantiv masculin citit dî, cu pluralul d. Or fi mulţi „suneţi” d?

* da capo al fine este o expresie din italiană, considerată la noi locuţiune adverbială, ce se poate abrevia d. c. al fine

* daciadă apare ca termen învechit (era vorba despre o competiţie sportivă organizată înainte de 1989), cu silabaţia da-ci-a-dă, cu genitiv-dativul daciadei şi pluralul daciade. Poate-l recondiţionăm, că tot am văzut de curând că s-a reînfiinţat revista „Cutezătorii”…

* dacism este substantiv neutru, cu formă de plural atunci când se referă la cuvinte – dacisme

! daco-roman primeşte o valoare suplimentară – femininul daco-romană/daco-romane poate fi şi substantiv, lucru ce lipsea din vechea normă; în rest, îşi păstrează formele şi utilizările. Insist însă pe grafie, diferită – pe motive logice – de foarte asemănătorul dacoromân, compus prin sudare.

Verbul a amalgama a constituit o mare surpriză pentru mine. Deşi aveam impresia că ştiu ce înseamnă, am aflat abia acum despre folosirea sa, cu sens propriu, în domeniul chimiei, presupunând aliajul mercurului cu un alt metal. Una dintre cele mai des întâlnite utilizări ale procedeului este extragerea, cu ajutorul mercurului, a aurului şi argintului din minereuri, deoarece amalgamarea acestor metale preţioase este una dintre cele mai uşoare. De asemenea, argintarea diferitelor obiecte de cupru sau alamă se face prin acoperire cu un amalgam de argint (simplă amestecare a metalelor la rece), din care apoi se îndepărtează mercurul prin încălzire. Combinaţiile mercurului sunt socotite printre cele mai toxice substanţe minerale, acest metal fiind otravă cumulativă şi, neavând niciun rol biologic, nu există mecanism de eliminare din organism.

Continuare »