Aşa cum l-am găsit prin dicţionare, verbul a cârcoti are două sensuri – în opinia mea, unul bun şi unul rău. Adică nu e nimic greşit în „a-ţi arăta nemulţumirea” atunci când lucrurile nu merg aşa cum consideri că ar trebui sau ţi-ar fi bine, dar nu cred că „ a se certa, a se sfădi mereu” este o soluţie pentru nimic. Dus până la extrem, termenul se poate referi la o atitudine constantă de manifestare a nemulţumirii, bombănind şi căutând motiv de ceartă, iar sinonimele cele mai des utilizate sunt a se certa, a se învrăjbi, a se supăra.

Verbul are ca origine substantivul cârcotă, sinonim cu neînţelegere, ceartă, gâlceavă, provenit din sârbescul krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”, al cărui sens pare să-l fi moştenit într-o oarecare măsură. Acoperă însă o gamă mult mai amplă de manifestări – de la diferend, divergenţă, dezacord, discuţie, neînţelegere, până la animozitate, conflict, dezbinare, discordie, învrăjbire, sfadă, gâlceavă, vrajbă, zâzanie, dispută, litigiu. În ceea ce priveşte expresiile, a dat a intra/a se băga în cârcotă cu cineva.

Continuare »

! defavoarea este un substantiv comun feminin care, conform noii norme, funcţionează exclusiv în formă articulată, în structura în defavoarea. Din aceeaşi familie lexicală, primim *defavorizare – substantiv feminin cu genitiv-dativul defavorizării şi pluralul defavorizări, dar şi pe *defavorizat – care funcţionează şi cu valoare substantivală, şi cu valoare adjectivală (plural defavorizaţi, feminin defavorizată-defavorizate)

* a defetişiza apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el defetişizează; mi se pare interesant faptul că pe a fetişiza l-am împrumutat din alte limbi, iar antonimul l-am creat noi

* defibrilator este substantiv neutru cu pluralul defibrilatoare; silabaţia recomandată este –fi-bri-

* a defluí (de-flu-i) este verb cu indicativul prezent el defluieşte, imperfectul el defluia şi conjunctivul prezent el să defluiască; termenul de referă la „a răspândi în direcţii divergente trupe grupate într-un spaţiu restrâns”

* defrişabil („care poate fi defrişat”) este adjectiv masculin cu pluralul defrişabili şi femininul defrişabilă-defrişabile

Dacă vrei cu adevărat, se poate conjuga

Când televiziunea a început să aibă succes, cineva s-a gândit că ar fi o idee bună ca o „poveste” să continue mai mult decât un film obişnuit. Astfel a apărut filmul serial – denumit, mai scurt, şi serial. Ca să cităm din DEX, este un „film care apare pe fragmente prezentate succesiv”.

De obicei, un serial are multe episoade, dar sunt şi unele cu doar câteva episoade. În limba engleză, acestea se numesc „mini-series”. Dar cum le spunem în română? Logic este „mini-serial” şi mulţi folosesc acest termen. Totuşi, chiar mai frecvent, întâlnim „mini-serie”, care este o traducere după ureche.

Dacă spunem „serial”, atunci consecvent e ca un serial cu puţine episoade să fie denumit „mini-serial”. Dar lăsând deoparte lipsa de consecvenţă a construcţiei lingvistice, varianta „mini-serie” are şi o problemă de consecvenţă a înţelesului: „serial” indică ceva împărţit în episoade, pe când „serie” indică nişte elemente adunate într-o ordine. Cu cât serialul este mai scurt, cu atât trama este mai strânsă între episoade, are mai multă continuitate, deci cu atât mai mult „mini-serial” este termenul potrivit. Putem folosi „serie” pentru a denumi producţii independente cu elemente comune, cum ar fi seria James Bond.

Prin urmare, cei care ştiu despre ce e vorba, spun „mini-serial”!

Dintre toate verbele de sezon, a viforî este, fără putinţă de tăgadă, unul din cele nesuferite. Funcţionează mai mult în registru popular (deşi registrul cult nu-mi pare să fi găsit încă vreun echivalent atât de expresiv) şi se referă la „a fi vifor, furtună, viscol, a bate cu putere viforul”, stabilind sinonimie cu a viscoli, a spulbera şi a învifora. Cel din urmă este o foarte interesantă dublare, în chiar interiorul familiei lexicale a aceluiaşi verb, care pe lângă toate sensurile cumulate adaugă pe „a supune acţiunii exercitate de vifor, a-l bate pe cineva viforul”. Are, de asemenea, o dimensiune figurată extrem de interesantă, referindu-se la „a face să fie cuprins de un sentiment puternic de nelinişte” – a tulbura, a zbuciuma, a răscoli, a îndârji.

Continuare »

! dédină este un termen învechit similar lui datină, substantiv feminin căruia îi sunt menţionate în noul DOOM forma de genitiv – dedinei şi cea de plural dedine

! a se dedubla intră definitiv în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se dedublează. Tot astfel se petrece şi cu !a se dedulci, căruia îi sunt precizate mai multe forme: indicativ prezent el se dedulceşte, imperfect el se dedulcea, conjunctiv el să se dedulcească.

* deductibil apare ca adjectiv masculin nou, cu pluralul deductibili şi femininul deductibilă-deductibile; termenul înseamnă „care se poate deduce” şi se foloseşte (după ştiinţa mea) mai ales în domeniul economic

* de facto este o expresie din latină care funcţionează, conform noii norme, ca locuţiune adjectivală ori adverbială; DOOM-ul nu simte nevoia să ne comunice, dar traducerea este „de fapt”

! a defalca îşi modifică paradigma; dicţionarul indică forma de indicativ prezent el defalcă, ceea ce înseamnă că persoana întâi este eu defalc (anterior era eu defalchez).