* frotir este numele unei „ţesături speciale de bumbac, ce absoarbe apa uşor, folosită pentru prosoape, halate de baie etc.”, substantiv căruia DOOM2 îi indică doar genul – neutru

* fucsia (fuc-si-a) este adjectiv invariabil, nume de culoare

! fuegian (referitor la Ţara de Foc) se desparte fu-e-gi-an şi este substantiv sau adjectiv masculin cu pluralul fuegieni şi femininul fuegiană-fuegiene

! fugáreţ apare ca regionalism, adjectiv cu pluralul fugáreţi, căruia i s-a schimbat forma de feminin – fugáreţă-fugáreţe (în loc de fugariţă)

* führer e un termen german, a cărui pronunţie recomandată este fürăr şi despărţire füh-rer, substantiv masculin cu pluralul führeri

Verbul a simula are, în dicţionarele… tradiţionale (să le zicem), (aproape) numai sensuri conotate negativ. În afară de primul, cel general, care se referă la „a face să pară adevărat ceva ireal”, care e oarecum neutru, celelalte au în vedere intenţionalitatea acestui act, din varii motive şi cu trimitere la diverse situaţii, de regulă circumscrise lui „a da în mod intenţionat o impresie falsă”.

De pildă, vorbim despre simularea bolii, a nebuniei sau a beţiei, pentru a obţine un avantaj sau a evita o sancţiune (a se face, a se preface) ori simularea râsului, a veseliei, a sentimentelor (a afecta, a mima). Se simulează adevărul, creând o impresie falsă pentru a induce în eroare, prezentând un fapt ca fiind real prin înşelăciune. Cum spuneam, importantă pare a fi mai întâi de toate intenţia de a provoca o percepţie greşită, o interpretare eronată.

Continuare »

* freudian (freu-di-an) apare ca noutate, adjectiv masculin a cărui pronunţie recomandată este froĭdian; are pluralul freudieni şi femininul freudiană/freudiene

* frezie (fre-zi-e) este şi el menţionat ca fiind nou introdus, substantiv feminin cu genitiv-dativul freziei şi pluralul frezii(le)

! frică este un substrantiv care nu mai are plural; este precizată doar forma de genitiv-dativ fricii

* friteuză este franţuzism pronunţat fritöză şi despărţit fri-teu-ză; este substantiv feminin, are genitiv-dativul friteuzei, pluralul friteuze şi înseamnă „aparat pentru prăjit alimente”

* frontalier (fron-ta-li-er) este adjectiv masculin cu pluralul frontalieri şi femininul frontalieră-frontaliere

Verbul a interpreta are multe sensuri şi o sumedenie de sinonime. Într-o accepţie generală, de bază, înseamnă „a da un anumit înţeles, o anumită semnificaţie unui lucru”. Această acţiune se poate realiza recurgându-se la elemente clare, la asocieri definitive, la explicaţii recunoscute şi acceptate („a lămuri ori a explica un text, o lege”), dar şi dând o notă particulară, inedită, acestui demers („a expune atribuind o explicaţie personală”), cu referire la fapte, fenomene, evenimente, întâmplări, situaţii, contexte, chiar şi vise.

Dincolo de utilizarea lui în vieţile noastre de zi cu zi, unul dintre cele mai importante domenii în care este necesară această activitate este cel al artei (indiferent de materialul folosit), termenul însemnând astfel „a reda prin mijloace adecvate conţinutul unei opere muzicale, dramatice, literare”. Se poate discuta, deci, de interpretarea unui text literar (a comenta, a explica, a analiza), de interpretarea unui rol într-o piesă sau într-un film (a juca), de interpretarea unei bucăţi muzicale (a executa, a cânta).

Continuare »

* fraudare (fra-u-da-re) este acceptat în noul DOOM, ca substantiv feminin cu genitiv-dativul fraudării şi pluralul fraudări

! frăsinica, o specie de frasin, este substantiv feminin care are acum formă de genitiv-dativ – frăsinicii şi formă de plural – frăsinici

* frecţie (masaj) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul frecţiei şi pluralul frecţii(le)

! a frecţiona / a fricţiona (-ţi-o-) este un verb cu două forme corecte; forma de indicativ prezent este el frecţionează/fricţionează

! a fremăta îşi păstrează formele de indicativ prezent eu freamăt, tu freamăţi, el freamătă, dar îşi modifică prezentul conjunctivului – el să freamăte (în loc de fremete)

Verbul a vremui se formează de la substantivul vreme cu sufixul -ui şi se referă la timp, fiind sinonim cu a trece, a curge, a se scurge. Totul e firesc până aici, căci, într-un fel de desfăşurare logică a deducţiilor lingvistice, pare de la sine înţeles sensul. Dar surpriza mea a fost să constat că aceasta este, de fapt, a doua semnificaţie a termenului în discuţie. Primul – şi, deci, cel mai utilizat – sens se referă exclusiv la vremea rea, însemnând adică „a fi sau a se face vreme urâtă, cu ploaie, ninsoare, viscol, vijelie”, sinonimele fiind, în acest caz, a viscoli şi a omeţi… Ce mai! tot ce vă doriţi vreo 6 luni pe an, cum îi stă românului bine!

Când am pornit în căutarea verbului, am fost convinsă că ştiu ce vrea să spună, iar răsucirea asta metaforică spre negativ m-a tulburat puţin. Se pare că – da! – sunt atât de puţine lucruri la fel de puternice ca spaima în faţa vremelniciei!… Că e „bietul om subt vremi” zicea demult cronicarul, iar nouă ne plac vorbele înţelepte, aşa că ne-am apucat a ne căina. E adevărat că nu suntem eterni, dar cine vrea să trăiască o veşnicie când tinereţea, puterea şi frumuseţea durează atât de puţin? Şi e adevărat că nu toţi suntem destinaţi a face lucruri măreţe, dar e absurd să crezi doar în elefanţi când în lume există şi furnici…

Continuare »