* în continuu este o structură compusă din prepoziţie şi adjectiv, pentru care este indicat un context precum „în continuu progres”

! a se încontra trece în clasa reflexivelor; are indicativul prezent se încontrează şi este utilizat în sfera populară (a se împotrivi, a se opune)

! a încorpora / incorpora are două forme acceptate, iar indicativul prezent este încorporează/incorporează. Regula se aplică întregii familii lexicale: !încorporabil/incorporabil (adjectiv), !încorporare/incorporare (substantiv), !încorporaţie/incorporaţie (substantiv)

! a se încrâncena este verb cu indicativul prezent se încrâncenează, reflexiv

! a se încrede devine şi el reflexiv, cu indicativul prezent el se încrede, noi ne încredem, imperfectul se încredea, perfectul simplu se încrezu, conjunctivul să se încreadă, gerunziul încrezându-se şi participiul încrezut

Verbul a (se) încinge care vine din latinescul incingere este complet diferit de cel cu aceeaşi formă care este sinonim cu a (se) aprinde. Se referă la „a (se) înfăşura peste mijloc, a lega strângând bine cu o cingătoare, un brâu etc.” Într-o a doua situaţie în care se utilizează, verbul are în vedere acţiunea de „a-şi prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea)”.

Plecând de la explicaţiile mai sus prezentate, sensul figurat al termenului înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, fiind sinonim cu a împresura, a înconjura, a învălui. Poate fi vorba despre asedii armate, despre atacuri la persoană, despre situaţii reale de viaţă ori despre jocuri de societate.

Continuare »

! încercat apare ca substantiv neutru, fără nicio altă precizare; anterior, era indicat contextul pe încercate, în care se folosea pluralul, dar acum această situaţie face obiectul unui alt articol al dicţionarului

! a se încercăna trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se încercănează

* încincit este adjectiv masculin cu pluralul încinciţi şi femininul încincită-încincite

* în ciuda este locuţiune prepoziţională care cere genitivul

! a înconjura păstrează o singură formă în conjugare: indicativ prezent eu înconjór, el înconjoară, conjunctivul el să înconjoare

Fanii lui William Shakespeare şi John Green cunosc ideea clasică „the fault in our stars”, ceea ce înseamnă că soarta e scrisă în stele şi ea dictează acţiunile unor personaje precum Romeo şi Julieta. Această idee medievală stă şi la baza unor cuvinte uzuale.

Atât cuvântul românesc „dezastru„, cât şi echivalentul englezesc „disaster„, provin din vechiul cuvânt franţuzesc „désastre”, care la rândul său provine din cuvântul italian „disastro”. Acesta s-a format prin aplicarea prefixului „dis”, care înseamnă „lipsit de”, la cuvântul „astro”, care înseamnă „astru”, aici în sens astrologic – un eveniment rău care se petrece din pricina poziţiei unui anumit astru. Altfel spus, un eveniment lipsit de noroc, de unde şi sinonimul românesc „nenorocire” (care însă îşi are originile în zona slavă).

Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe sensuri – dimpotrivă, fundamental înseamnă acelaşi lucru –, ci pentru că se pot împrumuta o mulţime de lucruri (şi o mulţime de bani, presupun). Se referă, pe de o parte, la „a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit”, iar pe de altă parte, „a adopta cuvinte, obiceiuri” ale altcuiva, stabilind, prin extindere de sens, sinonimie cu a imita.

Atunci când vine vorba despre bani, termenul este echivalent cu a credita ori cu a (se) îndatora, având o serie de variante vechi sau regionale – a prumuta, a aprumuta, a scumpăra. Este interesant faptul că verbul are în vedere atât datul, cât şi luatul, dar şi faptul că, pentru sensurile metaforice ale cuvântului, se pierde condiţia restituirii („florile împrumută de la soare culorile lor”).

Continuare »

! a se încăibăra are etimologie necunoscută, un regionalism sinonim cu a se încăiera; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent eu mă încaibăr, tu te încaiberi, el se încaibără, iar conjunctivul este să se încaibere (toate formele păstrează silaba -cai-)

! a se încăpăţâna are, şi el, valoare reflexivă, având indicativul prezent el se încăpăţânează

! a încăpuşa / încăpuşí are două forme acceptate; este regionalism sinonim cu a înmuguri, având indicativul prezent el încăpuşează/încăpuşeşte, imperfectul el încăpuşa/încăpuşea şi conjunctivul prezent să încăpuşeze/încăpuşească

! a se încâina / încâini („a deveni rău, câinos; a se încăpăţâna”) apare ca termen învechit şi popular, reflexiv cu două forme corecte; are indicativul prezent el se încâinează/încâineşte; imperfectul el se încâina/încâinea şi conjunctivul prezent să se încâineze/încâinească

! a se încârdoşa e regionalism, echivalent al lui a se înhăita; verb reflexiv, are indicativul prezent el se încârdoşează, noi ne încârdoşăm, conjunctivul prezent să se încârdoşeze şi gerunziul încârdoşându-se