12 nov.

„Cimitirul roman” de Lucian Blaga

Huliţi au fost romanii
de unii învăţaţi din vremi mai nouă
că metafizică n-ar fi creat
ca alte glorioase seminţii,
doar apeducte, colisee, foruri, drumuri,
eterna urbe, castre şi troiane de hotar.
Huliţi au fost romanii
că numai case-ar fi clădit, cu atrii
primind de sus lumina
şi-avertisment ţinând pe praguri: cave canem.
Abused have been the Romans
by certain scholars of more recent times
for not creating metaphysics
like other glorious nations,
but only aqueducts, roads, colosseums, forums,
the eternal city, castra, border, earthwork.
Abused have been the Romans
for building only houses, with atria
receiving daylight from above,
and with the warning on their doorsills: cave canem.

De ţi-ar fi dat s-ajungi vreodat’ la Roma,
şi-adânc în ţară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde,
a-i înţelege-atuncea ce nedreaptă-i cumpăna
cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia
şi inima şi-o cântăresc. Căci ai vedea un Drum,
care se duce, se tot duce-n peisaj,
piatră cu piatră potrivind,
un drum flancat, de-a stânga şi de-a dreapta,
de sarcofage, urne, mauzolee,
păstrând cenuşă, osemnite-adăpostind.
If fate would have you come to Rome some day
and deep into the countryside, my friend, along the Via Apia
you were to wander,
you would then understand, oh, how unjust the balance is
in which people and peoples weigh
each other’s hearts and virtues. For you would see a Way
unrolling on and on into the landscape,
stone after stone, all fitting,
a Way lined left and right
with urns, sarcophaguses, mausoleums
preserving ashes, relics sheltering.
Aşa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntând,
în marea-mpărăţie a vieţii-naintând prin moarte
sădită-n şiruri
pe două rânduri. Cei ce la umbra chiparoşilor
în sarcofage dorm ascultă sunetul
de scuturi şi de lănci, marşul cohortelor,
roţile de care, nechezul cailor. Acestea toate,
la rândul lor, acuma nu mai sunt,
dar morţii cei mai vechi, aceia mai ascultă
la drumul care sună pe pământ.
Thus did the Romans see the Way, defying every limit,
into the mighty realm of life through death advancing,
laid out in rows
on either side. And those who in the shade of cypresses
in sarcophaguses are sleeping, hear the sound
of shields and lances, hear the cohorts marching,
the wheels of chariots, the horses’ neighing. In due course
all this no longer does exist
but the more ancient dead still listen to the Way
that sounds on earth.
Aşa închipuiau romanii cimitirul:
un drum flancat pe două rânduri de tăceri.
Aceasta-i metafizica romană: un Drum.
Un drum ce-naintează printre morţi, nu printre vii.
Thus did the Romans visualize a cemetery:
a way lined with two rows of silences.
And that is Roman metaphysics: a Way.
A way advancing through the dead, not through the quick.
Poezie de Lucian Blaga Traducere de Dan Duţescu

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2021 blog.ro-en.ro