Alexandru Uvra

Catedra de Limba Română şi Lingvistică Generală, din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi organizează, în zilele de 13-14 noiembrie 2009, ediţia a II-a a Conferinţei Naţionale „Text si discurs religios”.

Pe baza temelor propuse de către participanţi în anul 2008, precum şi a consultărilor cu cei ce şi-au anuntat intenţia fermă de a lua parte şi la ediţia din 2009, secţiunile care vor găzdui comunicările vor fi în număr de trei:

1. Traducerea textului sacru;
2. Retorica discursului religios;
3. Literatura şi sacrul.

Continuare »

Următoarea anecdotă circulă în mai multe variante, inclusiv una care îi are ca protagonişti pe Barack Obama şi pe soţia sa, variantă care în mod cert nu este reală. Anecdota datează din 2000, când Bill Clinton s-a întâlnit cu Yoshiro Mori, dar există îndoieli şi asupra veridicităţii acestei variante. Oricum, este foarte amuzantă.

Cu câteva zile în urmă, primul ministru japonez Yoshiro Mori a luat câteva lecţii de engleză înaintea vizitei la Washington, unde urma să-l întâlnească pe preşedintele Bill Clinton.

Profesorul de engleză i-a spus primului ministru că atunci când va da mâna cu preşedintele Bill Clinton să spună „How are you?”. Apoi Bill Clinton va răspunde „I am fine, and you?”. Urmează replica „Me too”. După acestea, translatorii vor prelua conversaţia şi totul va fi simplu.

Când Yoshiro Mori s-a întâlnit cu Bill Clinton, din greşeală a spus „Who are you?” în loc de „How are you?”

Bill Clinton a fost surprins, dar a răspuns totuşi cu umor: „Well, I’m Hillary’s husband, ha-ha…”

Apoi Yoshiro Mori a răspuns cum învăţase: ‘Me too, ha-ha…” După care s-a lăsat o linişte stânjenitoare.

În lunile iulie şi august 2009, British Council organizează Şcoala de vară în limba engleză, un curs ce se axează pe subiecte din British National Curriculum. Aceasta va include, printre altele, domenii precum: ştiinţa, reciclarea, nutriţia, corpul uman, încălzirea globală sau îngrijirea animalelor de casă. Cursurile vor avea şi proiecte ce se vor finaliza cu scenete filmate, proiecte de ştiinţă, revista clasei sau un plan de afaceri. Acestea sunt predate într-o manieră interactivă şi stimulativă, astfel încât atmosfera de joc şi distracţie să nu lipsească de la curs.

Continuare »

Anglia: Ai două iubite. Absolut superbe. Iar ai băut prea mult.
S.U.A.: Ai două iubite. Una pe Facebook şi una pe Myspace. Nu le-ai văzut niciodată.
Mexic: Ai două iubite. Vin hoţii şi fură jumătate. Îţi mai dă vecinul una. Împrumuţi trei din barul de vis-a-vis. Vecinul îşi ia partea înapoi. Câte ţi-au mai rămas?
Cuba: Ai două iubite. Nu eşti deloc Fidel.
Brazilia: Ai două iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo şi încă una.
Spania: Ai două iubite. Mai târziu descoperi că ele sunt de fapt surori. Puţin mai târziu afli că tu eşti chiar fratele lor mort la naştere. Mai ai un frate geamăn dezmoştenit de către soacra portarului, care portar nu-şi mai aduce aminte nimic din copilărie.
Italia: Ai două iubite. Stau în aceeaşi cizmă.
Grecia: Ai două iubite. Vecinul se cam dă la una din ele. Dimineaţă te trezeşti cu un cal mare de lemn în faţa casei. Mai bine fugi.
Bulgaria: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Cealaltă te întreabă „unde ai fost?” „La Sofia”. Eşti în deplină siguranţă.
Suedia: Ai două iubite. În IKEA chiar găseşti orice.
Bhutan: Ai două iubite. Tu eşti călugăr. Ceva nu se leagă.
Liban: Ai două iubite. Dod de bligdizejdi.

Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că a omorât-o pe soţia lui.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă vreţi că tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expunetti motive cât de cât plauzibile care să vă poate reduce pedeapsa.
– Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă încât nu am putut să mă controlez şi a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declaraţia dumneavoastră este o mare obrăznicie şi, dacă nu vreţi ca juraţii să vă condamne, trebuie să aveţi argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, şi la parter locuieşte o familie de pitici. Părinţii au un metru şi copii chiar mai puţin. În ziua respectivă i-am spus soţiei:
– E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toţi sunt aşa mici!
– Dar – răspunde soţia – sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele, ştii, de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numeşte pigment.
– Mă laşi?! Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numeşte pergament.
– Cum poţi, dragă, să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat pe fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine, că apare soţia mea lângă mine, cu o carte în mâna şi îmi spune:
– Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeşte Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mâna şi îi spun:
– Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecţii de franceză mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!
– Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
– Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ăla a fost Hector şi era troian.
– Hector e unitate de măsură a suprafaţei, blegule.
– Ăla e hectar, draga mea.
– Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
– Ăla se numeşte nectar – spun eu oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o
cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoţi din sărite, eşti aşa de încuiat! Duet e când doi bărbaţi se bat cu săbiile.
– Ăla se numeşte duel.
– Pe dracu’, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
Domnule judecator, aveam „tunel“ pe limbă, dar am simţit că mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveşte cu el puternic şi spune:
– Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector…