10 ian.

„A Virtuoso” de Henry Austin Dobson

Be seated, pray. ” A grave appeal”?
The sufferers by the war, of course;
Ah, what a sight for us who feel, —
This monstrous melodrame of Force!
We, Sir, we connoisseurs, should know,
On whom its heaviest burden falls;
Collections shattered at a blow,
Museums turned to hospitals!
Luaţi loc, vă rog. „Un apel grav?”
Alţi invalizi, de bună seamă.
Cumplită-a Forţei melodramă!
Noi, Sir, cunoscătorii, ştim
Asupra cui apasă greul –
Colecţia s-a dus de râpă,
Infirmerie e muzeul!

„And worse,” you say; ” the wide distress!”
Alas, ‘tis true distress exists,
Though, let me add, our worthy Press
Have no mean skill as colourists;
Speaking of colour, next your seat
There hangs a sketch from Vernet’s hand;
Some Moscow fancy, incomplete,
Yet not indifferently planned;
„E trist, spuneaţi, că-ndură-atâţia!”
Dureri sunt multe, vai, şi grele,
Chiar dacă gazetarii noştri
Nu au egal în acuarele.
Vorbind de artă, un Vernet
Atârnă chiar lângă fotel.
Un colţ din Moscova, o schiţă
Adusă bine din penel;
Note specially the gray old guard,
Who tears his tattered coat to wrap
A closer bandage round the scarred
And frozen comrade in his lap; —
But, as regards the present war, —
Now don”t you think our pride of pence
Goes — may I say it? — somewhat far
For objects of benevolence?
You hesitate. For my part, I —
Priviţi la veteranul care
Şi-a rupt o parte din manta
Să bandajeze un ostaş
Ce stă culcat în poala sa.
Cât despre-acest război, nu credeţi
Că tot gândindu-ne la pace,
La caritate apelăm
Cam mult de la o vreme-ncoace?
Though ranking Paris next to Rome,
Aesthetically — still reply
That „Charity begins at Home.”
The words remind me. Did you catch
My so-named ” Hunt”? The girl’s a gem;
And look how those lean rascals snatch
The pile of scraps she brings to them!
Parisul, după Roma, este
Cetatea cea mai grandioasă
Artisticeşte, dar eu unul
Zic: „Caritatea-ncepe-acasă.”
Priviţi la Hunt al meu de colo:
Copila mândră ca o floare
Aduce-un blid, iar nemâncaţii
Se-azvârlă, care mai de care!
„But your appeal’s for home,” — you say, —
For home, and English poor! Indeed!
I thought Philanthropy to-day
Was blind to mere domestic need —
However sore — Yet though one grants
That home should have the foremost claims,
At least these Continental wants
Assume intelligible names;
Cum? E-un apel pentru săracii
De-aici? S-auzi şi să nu crezi!
Filantropia,-aş fi jurat
Că-i oarbă azi pentru englezi.
S-ar cuveni ca-n primul rând
Să fie Anglia pe lume;
Dar cei lipsiţi pe continent
Au cel puţin un nume-anume.
While here with us — Ah! who could hope
To verify the varied pleas,
Or from his private means to cope
With all our shrill necessities!
Impossible! One might as well
Attempt comparison of creeds;
Or fill that huge Malayan shell
With these half-dozen Indian beads.
La noi, să cerceteze cine
Petiţiile nesemnate,
Şi ce particular e-n stare
S-astupe găurile, toate?
E ca şi cum ai încerca
Să pui alături crez şi crez,
Sau cu mătănii indiene
Să umpli cornul malaiez!
Moreover, add that every one
So well exalts his pet distress,
‘Tis — Give to all, or give to none,
If you’d avoid invidiousness.
Your case, I feel, is sad as A.’s,
The same applies to B.’s and C.’s;
By my selection I should raise
An alphabet of rivalries;
Pe lângă-acestea, fiecare
Vorbeşte-atât de oful lui,
Încât ca să scăpaţi de pizmă,
Daţi tuturor sau nimănui.
O duci la fel de prost ca A?
La fel o duc şi B şi C?
Tot comparând, pot întocmi
Un alfabet din te miri ce!
And life is short, — I see you look
At yonder dish, a priceless bit;
You’ll find it etched in Jacquemart’s book,
They say that Raphael painted it; —
And life is short, you understand;
So, if I only hold you out
An open though an empty hand,
Why, you’ll forgive me, I’ve no doubt.
Şi viaţa-i scurtă. Văd, vă place
O farfurie din rastel;
Jacquemart a-nregistrat-o –
A zugrăvit-o Rafael.
Da, viaţa-i scurtă, mă-nţelegi.
Aveţi o mână de la mine,
O mână caldă, deşi goală.
Iertaţi-mă; rămân cu bine.
Nay, do not rise. You seem amused;
One can but be consistent, Sir!
‘Twas on these grounds I just refused
Some gushing lady-almoner, —
Believe me, on these very grounds.
Good-bye, then. Ah, a rarity!
That cost me quite three hundred pounds, —
That Dürer figure, — ” Charity.”
Nu vă sculaţi, Sir – vă amuză…
Ştiţi, eu măsor cu-acelaşi ţol.
Pe-acest temei şi unei lady
I-am refuzat micul obol.
Mă credeţi, zău, pe-acest temei.
Cu bine, dar. Nu, nu se poate!
Am dat trei sute de pfunzi gheaţă…
Un Durer, tema „Caritate”.
Henry Austin Dobson traducere de Leon Leviţchi

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro