10 ian.
„A Virtuoso” de Henry Austin Dobson
| Be seated, pray. ” A grave appeal”? The sufferers by the war, of course; Ah, what a sight for us who feel, — This monstrous melodrame of Force! We, Sir, we connoisseurs, should know, On whom its heaviest burden falls; Collections shattered at a blow, Museums turned to hospitals! |
Luaţi loc, vă rog. „Un apel grav?” Alţi invalizi, de bună seamă. Cumplită-a Forţei melodramă! Noi, Sir, cunoscătorii, ştim Asupra cui apasă greul – Colecţia s-a dus de râpă, Infirmerie e muzeul! |
| „And worse,” you say; ” the wide distress!” Alas, ‘tis true distress exists, Though, let me add, our worthy Press Have no mean skill as colourists; Speaking of colour, next your seat There hangs a sketch from Vernet’s hand; Some Moscow fancy, incomplete, Yet not indifferently planned; |
„E trist, spuneaţi, că-ndură-atâţia!” Dureri sunt multe, vai, şi grele, Chiar dacă gazetarii noştri Nu au egal în acuarele. Vorbind de artă, un Vernet Atârnă chiar lângă fotel. Un colţ din Moscova, o schiţă Adusă bine din penel; |
| Note specially the gray old guard, Who tears his tattered coat to wrap A closer bandage round the scarred And frozen comrade in his lap; — But, as regards the present war, — Now don”t you think our pride of pence Goes — may I say it? — somewhat far For objects of benevolence? You hesitate. For my part, I — |
Priviţi la veteranul care Şi-a rupt o parte din manta Să bandajeze un ostaş Ce stă culcat în poala sa. Cât despre-acest război, nu credeţi Că tot gândindu-ne la pace, La caritate apelăm Cam mult de la o vreme-ncoace? |
| Though ranking Paris next to Rome, Aesthetically — still reply That „Charity begins at Home.” The words remind me. Did you catch My so-named ” Hunt”? The girl’s a gem; And look how those lean rascals snatch The pile of scraps she brings to them! |
Parisul, după Roma, este Cetatea cea mai grandioasă Artisticeşte, dar eu unul Zic: „Caritatea-ncepe-acasă.” Priviţi la Hunt al meu de colo: Copila mândră ca o floare Aduce-un blid, iar nemâncaţii Se-azvârlă, care mai de care! |
| „But your appeal’s for home,” — you say, — For home, and English poor! Indeed! I thought Philanthropy to-day Was blind to mere domestic need — However sore — Yet though one grants That home should have the foremost claims, At least these Continental wants Assume intelligible names; |
Cum? E-un apel pentru săracii De-aici? S-auzi şi să nu crezi! Filantropia,-aş fi jurat Că-i oarbă azi pentru englezi. S-ar cuveni ca-n primul rând Să fie Anglia pe lume; Dar cei lipsiţi pe continent Au cel puţin un nume-anume. |
| While here with us — Ah! who could hope To verify the varied pleas, Or from his private means to cope With all our shrill necessities! Impossible! One might as well Attempt comparison of creeds; Or fill that huge Malayan shell With these half-dozen Indian beads. |
La noi, să cerceteze cine Petiţiile nesemnate, Şi ce particular e-n stare S-astupe găurile, toate? E ca şi cum ai încerca Să pui alături crez şi crez, Sau cu mătănii indiene Să umpli cornul malaiez! |
| Moreover, add that every one So well exalts his pet distress, ‘Tis — Give to all, or give to none, If you’d avoid invidiousness. Your case, I feel, is sad as A.’s, The same applies to B.’s and C.’s; By my selection I should raise An alphabet of rivalries; |
Pe lângă-acestea, fiecare Vorbeşte-atât de oful lui, Încât ca să scăpaţi de pizmă, Daţi tuturor sau nimănui. O duci la fel de prost ca A? La fel o duc şi B şi C? Tot comparând, pot întocmi Un alfabet din te miri ce! |
| And life is short, — I see you look At yonder dish, a priceless bit; You’ll find it etched in Jacquemart’s book, They say that Raphael painted it; — And life is short, you understand; So, if I only hold you out An open though an empty hand, Why, you’ll forgive me, I’ve no doubt. |
Şi viaţa-i scurtă. Văd, vă place O farfurie din rastel; Jacquemart a-nregistrat-o – A zugrăvit-o Rafael. Da, viaţa-i scurtă, mă-nţelegi. Aveţi o mână de la mine, O mână caldă, deşi goală. Iertaţi-mă; rămân cu bine. |
| Nay, do not rise. You seem amused; One can but be consistent, Sir! ‘Twas on these grounds I just refused Some gushing lady-almoner, — Believe me, on these very grounds. Good-bye, then. Ah, a rarity! That cost me quite three hundred pounds, — That Dürer figure, — ” Charity.” |
Nu vă sculaţi, Sir – vă amuză… Ştiţi, eu măsor cu-acelaşi ţol. Pe-acest temei şi unei lady I-am refuzat micul obol. Mă credeţi, zău, pe-acest temei. Cu bine, dar. Nu, nu se poate! Am dat trei sute de pfunzi gheaţă… Un Durer, tema „Caritate”. |
| Henry Austin Dobson | traducere de Leon Leviţchi |