Acţiunea desemnată de verbul a evada are o etapă premergătoare obligatorie, care presupune lipsirea de libertate, privarea de drepturi elementare, dar şi efortul brusc de a le recăpăta pe toate. Primul sens pe care îl percepem automat în urma rostirii cuvântului este cel care include escaladarea zidurilor unui spaţiu restrictiv, numind fuga din închisoare sau de sub pază. În acest caz, termenul are conotaţii negative – dacă evadaţii erau răufăcători, dar şi pozitive – dacă scăpaţii de pedeapsă erau întemniţaţi în lagăre din motive greşite. Sensul cuvântului se extinde pornind de la aceste observaţii de bază, reflectându-se asupra oricărei situaţii în care oamenii se simt încorsetaţi, limitaţi, îngrădiţi, închişi, constrânşi, mărginiţi în orice fel. Ieşirea din această situaţie presupune fuga, scăparea pe ascuns şi depăşirea graniţelor impuse.

În afara limitărilor concrete, aşezate de oameni pentru alţi oameni, care ar putea fi înlăturare prin efort fizic şi sfidare a puterii instituţionalizate, există o mulţime de alte tipuri de piedici care devin mai greu de depăşit în plan faptic, pentru că sunt subtile şi lipsite de substanţă materială. Cred că sarcina catalogării unei situaţii sau a unei stări la un moment dat drept „închisoare” revine mentalului fiecăruia dintre noi, deoarece psihicul are o mare capacitate de adaptare, care îl poate împiedica uneori să perceapă situaţia până în detaliile ei cele mai semnificativ frustrante. Stresul, oboseala, rutina, nefericirea, nesiguranţa, teama, neîncrederea, dezamăgirea, eşecul… toate sunt închisori ale vieţii noastre, care ne fac incapabili să ne trăim luminos şi senin zilele. Există însă momente când energia vitală îşi găseşte drum spre afară şi izbucneşte spre soare, imposibil de stăvilit, aducând cu sine linişte, noutate, odihnă, fericire, certitudine, curaj, încredere, speranţă, răbdare. Evadarea este atunci un act profund şi complex, poate puţin vizibil pentru cei din jur, care însă ne oferă nebănuite rezolvări şi nesperate şanse spre mai bine, ajutându-ne să înţelegem că, uneori, evadările sunt doar rezultatul unor decizii ferme, pe care le avem de luat.