29 mart.
„Some Incidents in the Life of My Uncle Arly” de Edward Lear
| I O my agéd Uncle Arly! – Sitting on a heap of Barley All the silent hours of night, – Close beside a leafy thicket: – On his nose there was a Cricket, – In his hat a Railway Ticket; – (But his shoes were far too tight.) |
I Bătrânul, bunul unchi Quatorze Stând pe o grămadă de orz În noaptea liniştitoare – Lângă-nfrunzitul boschet – Pe nas c-un greier desuet, În pălărie c-un bilet (Pantofii-l strângeau mult prea tare). |
| II Long ago, in youth, he squander’d All his goods away, and wander’d To the Timskoop Hills afar. There, on golden sunsets blazing Every evening found him gazing, – Singing, – ‘Orb! You’re quite amazing! How I wonder what you are!’ |
II De tânăr el şi-a risipit Avutul tot, şi-a rătăcit Prin munţii Cosinus departe. Acolo-n apusuri de soare Serile-l prindeau cu mirare Cântând: „Sferă uluitoare, Cum de eşti fără moarte?!” |
| III Like the ancient Medes and Persians, Always by his own exertions He subsisted on those hills; – Whiles, – by teaching children spelling, – Or at times by merely yelling, – Or at intervals by selling ‘Propter’s Nicodemus Pills.’ |
III Ca mezii şi ca persanii, Prin propriile strădanii El subsistă în munţii-aceia Copiii-nvăţându-i să scrie Sau zbierând tare în tărie Sau chiar vânzând pe datorie Pilule „Propter Nicodea”. |
| IV Later, in his morning rambles He perceived the moving brambles Something square and white disclose; – ‘Twas a First-class Railway Ticket But in stooping down to pick it Off the ground, – a pea-green Cricket Settled on my uncle’s Nose. |
IV Dar, în plimbările-i pure Zări în rugii de mure Ceva pătrat, alb, nu prea mare – Era un bilet de tramvai Dar când să-l ridice, vai, Un greier în verde strai Pe nasul unchiului meu sare. |
| V Never – never more, – Oh! never Did that Cricket leave him ever, – Dawn or evening, day or night; – Clinging as a constant treasure, – Chirping with a cheerious measure, – Wholly to my uncle’s pleasure, – (Though his shoes were far too tight.) |
V Nicicând, nicicând, o, niciodată Greierul nu-l mai lăsa Şi, seară, noapte, zi sau ba, Nepreţuit în veşnicii, Vesele triluri ţârii Pe placul unchiului (deşi Pantofii îl strângeau mult prea.) |
| VI So, for three-and-forty winters, Till his shoes were worn to splinters, All those hills he wandered o’er, – Sometimes silent; – sometimes yelling; – Till he came to Borly-Melling, Near his old ancestral dwelling; – – And he wandered thence no more. |
VI Deci, ierni patruzecişitrele (Pantofii-i sunt azi surcele) Colindă din zare-n zare Tăcut sau urlând de nebun Pân’ ce sosi la Arly-Moon, Lângă sălaşul său străbun (Pantofii-l strângeau mult prea tare). |
| VII On a little heap of Barley Died my agéd Uncle Arly, And they buried him one night; – Close beside the leafy thicket; There, his hat and Railway Ticket; – There, – his ever faithful Cricket; – (But his shoes were far too tight.) |
VII Pe-o mică grămadă de orz Muri bătrânul unchi Quatorze L-au îngropat în noaptea mare Lângă-nfrunzitul boschet, Pe nas c-un greier desuet, În pălărie c-un bilet (Pantofii-l strângeau mult prea tare). |
| Edward Lear | traducere de C. Abăluţă şi Șt. Stoenescu |