24 sept.
„Cu colţul inimii” de Nichita Stănescu
Despre patrie se pot spune cuvinte scrise cu colţul inimii noastre suspendate în aer, albe spume ale mării acesteia, albastre. |
About one’s homeland one can say words scribbled with the heart’s own tooth hung in the air, white spray of this vast sea all blue and smooth. |
O, doar pentru ochiul străin toate acestea ar fi poate dantele la perdeaua de miraj alcalin trasă numai peste stele. |
Oh, to the alien eye all this might seem only the lace that is sewn on to the curtain of alkaline dream drawn over the stars alone. |
Însă pentru cei ce suntem aici în viaţă, întregi şi în lucrare, cuvintele au lamă de brici intrând în miracol, cu tandră mirare. |
But for us who have lived here many an age, much alive, whole and busy and wise, the words have a razor’s edge cutting into a miracle in tender surprise. |
Poezie de Nichita Stănescu | Traducere de Dan Duţescu |