Verbul a moși s-a format, nu de la substantivul moş, aşa cum ar părea, ci direct de la moaşă. De fapt, tot de acolo vine şi moş, prin derivare regresivă, pentru că, în vechime, moșul era omul moaşei, iar el putea avea orice vârstă. Sensul termenului care stă la baza acestei familii lexicale a fost stabilit prin analogie cu albaneza (limbă-soră dinspre partea noastră tracică), în care există moshë („vârstă”).
Prin urmare, în lumea veche, moaşa, femeie respectabilă și cinstită în sat, era – în cel mai adevărat sens al cuvântului – o instituție. Principala ei atribuţie, de al cărei nume a rămas până astăzi legată din punct de vedere etimologic, era moşitul, adică ajutorul dat, la naștere, femeilor din comunitate. Continuare »
A gentile once wandered into a restaurant and ordered roast chicken. It arrived complete with potatoes and a few sundries, and the diner looked at it without much favor. He said to the waiter, „Don’t I get a green vegetable?”
And the waiter said, „And what color is the pickle? Purple?”
