Arhiva pentru ianuarie, 2018

03 ian.

„The Convergence of the Twain” de Thomas Hardy

(Lines on the loss of the „Titanic”) (Pe marginea scufundării „Titanicului”)
In a solitude of the sea
Deep from human vanity,
And the Pride of Life that planned her, stilly couches she.
În a mării singurătate,
Ferit de-a oamenilor vanitate
Şi de Mândria vieţii ce l-a plănuit, el zace-n adâncurile netulburate.
Steel chambers, late the pyres
Of her salamandrine fires,
Cold currents thrid, and turn to rhythmic tidal lyres.
Prin camerele de oţel odinioară
Ciudate ruguri pentru foc şi şfară,
Pătrund curenţii reci şi ritmici şi le fac liră şi vioară.
Over the mirrors meant
To glass the opulent
The sea-worm crawls — grotesque, slimed, dumb, indifferent.
Pe marile oglinzi menite
Să identifice elite
Foiesc vâscoase târâtoare, indiferente, mute şi pocite.
Jewels in joy designed
To ravish the sensuous mind
Lie lightless, all their sparkles bleared and black and blind.
Bogat lucrate giuvaericale
Ce gâdilau temperamente senzuale
Zac fără luciu, oarbe, negre, învelite-n bale.
Dim moon-eyed fishes near
Gaze at the gilded gear
And query: „What does this vaingloriousness down here?” …
Peşti cu vederea fumurie,
Privind scumpeturile vor să ştie:
„Ce caută aicea, jos, atâta fală şi trufie?”
Well: while was fashioning
This creature of cleaving wing,
The Immanent Will that stirs and urges everything
Căci, iată,-n timp ce bardă, braţ, baros
Zideau balaurului cioc tăios,
Voinţa care propulsează tot ce-i sus sau jos
Prepared a sinister mate
For her — so gaily great —
A Shape of Ice, for the time far and dissociate.
Îi pregătea un monstruos secund
(La început rotund şi scund),
Un chip de gheaţă pentru Timpul fără fund.
And as the smart ship grew
In stature, grace, and hue,
In shadowy silent distance grew the Iceberg too.
Şi-odată cu giganticul vapor,
Se întocmeau cu mare zor
Gheţarul tenebros, tăcut şi plutitor.
Alien they seemed to be;
No mortal eye could see
The intimate welding of their later history,
Destinul lor păruse răzleţit
Şi cine ar fi bănuit
Îngemănarea lor prin adevăr, istorie şi mit?
Or sign that they were bent
By paths coincident
On being anon twin halves of one august event,
Sau că, pornind din alte mări,
Îşi vor uni a lor cărări,
Ca jumătăţi ale unicei, augustei întâmplări?
Till the Spinner of the Years
Said „Now!” And each one hears,
And consummation comes, and jars two hemispheres.
Acestea, până când a zis Cel Sfânt:
„Acum!” şi-al nopţii ceas s-a frânt
Şi emisferele s-au întâlnit şi s-a căscat mormânt.
Thomas Hardy traducere de Leon Leviţchi

03 ian.

Îmbrăcăminte naturală

Prea naturală :))

03 ian.

family

Cum vorbim despre familie

02 ian.

Virgula după propoziţia subiectivă

Propoziţia subiectivă este o propoziţie subordonată care, într-o frază, joacă rol de subiect pentru propoziţia regentă. Propoziţiile subiective sunt destul de variate şi, de obicei, este evident că nu ai de ce să pui virgulă între ele şi propoziţiile regente corespunzătoare. În general, ar fi chiar greşit să punem virgulă între subiect şi predicat, aşa că manualele enunţă regula de bază: după propoziţia subiectivă nu se pune virgulă. De exemplu, „Cine ştie carte are parte.”

Există însă o excepţie, precizată în unele cărţi de gramatică. Dacă propoziţia regentă începe cu pronume demonstrativ (acela, aceea etc), atunci se pune virgulă după propoziţia subiectivă. Pronumele demonstrativ devenind subiect, nu există problema virgulei dintre subiect şi predicat. De exemplu, „Cine ştie carte, acela are parte.”

Continuare »

02 ian.

Ţeapa numărul unu

Era vorba că fac friptură :))

02 ian.

home

Cum vorbim despre locuinţa noastră

© 2024 blog.ro-en.ro