28 dec.
„Oft, In The Stilly Night” de Thomas Moore
| Oft, in the stilly night, Ere slumber’s chain has bound me, Fond memory brings the light Of other days around me; The smiles, the tears, Of boyhood’s years, The words of love then spoken; The eyes that shone, Now dimm’d and gone, The cheerful hearts now broken! Thus, in the stilly night, Ere slumber’s chain hath bound me, Sad memory brings the light Of other days around me. |
Ades la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. Plâns, râset de demult Aievea sunt; ascult Destăinuirile de dor, Văd ochi vioi alt’dat’ Şi parcă simt cum bat Prin vreme, inimile lor Astfel, la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. |
| When I remember all The friends, so link’d together, I’ve seen around me fall, Like leaves in wintry weather; I feel like one Who treads alone Some banquet-hall deserted, Whose lights are fled, Whose garlands dead, And all but he departed! Thus, in the stilly night, Ere slumber’s chain has bound me, Sad memory brings the light Of other days around me. |
Atunci când îmi apar în gând Prietenii de joc sau carte, Toţi cei ce i-am văzut căzând Ca-n fapt de iarnă frunze moarte, Îmi pare rău că străbat Stingher, un vechi palat, Cu larg deschise porţi şi uşi, Stricate lampadare, Ghirlande-cenuşare, Şi toţi afar’ de mine, duşi. Astfel, la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. |
| Thomas Moore | traducere de Victor Frunză |
