Nuns fret not at their convent’s narrow room,
And hermits are contented with their cells,
And students with their pensive citadels;
Maids at the wheel, the weaver at his loom,
Sit blithe and happy; bees that soar for bloom,
High as the highest peak of Furness fells,
Will murmur by the hour in foxglove bells:
In truth the prison unto which we doom
Ourselves no prison is: and hence for me,
In sundry moods, ‘twas pastime to be bound
Within the Sonnet’s scanty plot of ground;
Pleased if some souls (for such there needs must be)
Who have felt the weight of too much liberty,
Should find brief solace there, as I have found.
Monahi ori maici în strâmte chilioare
De schit, sunt mulţumiţi să se încuie,
Război şi furci le fac pe ţesătoare
Ferice mult; când vrea spre flori să zboare
Albina hăt în pisc de munţi se suie
Şi zumzăie-n brânduşa cea gălbuie;
În fapt, de noi aleasa închisoare
Nu-i temniţă; şi mie, prin urmare,
În orice toane-aş fi, îmi e pe gust
Să am drept cuib Sonetul cel îngust;
Să guste-aş vrea o scurtă alinare
Prin el acei (căci sunt) ce ştiu ce-amare
Sunt multe libertăţi, cum însumi gust.
Adjectivul „venal” înseamnă acelaşi lucru în limba engleză ca şi în limba română. Numai că – în ambele limbi – puţini ştiu clar ce înseamnă, chiar dacă l-au auzit pe la ştiri sau prin altă parte. Nu este despre vene, ci e definit astfel: care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. Altfel spus, coruptibil.
În limba engleză mai există un adjectiv asemănător ca ortografie: „venial„. Catolicii sunt familiarizaţi cu acest cuvânt, care face referire la un păcat mai mic decât păcatul de moarte. Adică „scuzabil”, „de iertat”. Într-un context laic, „a venial fault” („o greşeală scuzabilă”) este cea care nu merită blam aspru.
După cum se observă, nu este nicio asemănare de sens între „venal” şi „venial„. Pentru a evita confuziile, de remarcat că „venal” se referă de obicei la oameni, pe când venial se referă întotdeauna la fapte.
