27 mart.
„Plouă” de George Bacovia
| Da, plouă cum n-am mai văzut… Şi grele tălăngi adormite, Cum sună sub şuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! |
Yes, it rains as I have never seen… And heavy cowbells asleep, How they ring in old sheds! How they keep Ringing in my soul that‘s dumb! |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! | Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
| Şi ce enervare pe gând! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcneşte la ploaie, râzând… |
How enervated is my brain! What a primitive day of mud! A sick girl in the neighbourhood Yells laughing in the rain… |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! | Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
| Da, plouă… şi sună umil Ca tot ce-i iubire şi ură — Cu-o muzică tristă, de gură, Pe-aproape s-aude-un copil. |
Yes, it rains… like all that is love And hate, it‘s a humble sound — A child can be heard close at hand, Sad music comes from his mouth. |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! | Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
| Ce basme tălăngile spun! Ce lume-aşa goală de vise! … Şi cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori şi nebun. |
What stories the cowbells relate! What a world so bereft of dreams! How can you not weep in chasms, Yes, how can you not die mad. |
| Oh, plânsul tălăngii când plouă! | Oh, the bells‘ lamentation in rain! |
| George Bacovia | traducere de P. Jay |
