23 ian.
„I Hear an Army” de James Joyce
| I hear an army charging upon the land, And the thunder of horses plunging; foam about their knees: Arrogant, in black armour, behind them stand, Disdaining the reins, with fluttering whips, the Charioteers. |
Aud o oaste atacând pământul dinspre mare. Tunet de cai prin ape. Ei calcă spuma în picioare. Provocători, prin valuri, căruţaşii-n negre zale, Biciuri îşi fâlfâie, dispreţuind hamuri şi frâne. |
| They cry into the night their battle name: I moan in sleep when I hear afar their whirling laughter. They cleave the gloom of dreams, a blinding flame, Clanging, clanging upon the heart as upon an anvil. |
Ostaşii-şi strigă-n noapte chiotul de bătălie. În somn eu gem, subt râsul lor din depărtare. Noaptea din vis ei mi-o despică. Ce văpaie orbitoare! Lovită, inima, lovită, se preface-n nicovală. |
| They come shaking in triumph their long grey hair: They come out of the sea and run shouting by the shore. My heart, have you no wisdom thus to despair? My love, my love, my love, why have you left me alone? |
Îşi scutură-n triumf ostaşii părul verde. Din mare ies, gonind, pe ţărmul fără nume. Vai mie, disperez aşa fără de-un strop de-nţelepciune? Dragostea mea, dragostea mea, de ce m-ai părăsit? |
| James Joyce | traducere de Lucian Blaga |
