În lumea anglofonă, mulţi părinţi le şoptesc copiilor înainte de culcare: „Good night, sleep tight, don’t let the bed bugs bite!„. Probabil cea mai apropiată expresie în română este „Noapte bună, vise plăcute, puricii să te sărute!”, dar diferenţele de detaliu sunt semnificative.
Expresia a luat naştere în secolul al XVI-lea, când fermierii britanici au decis că dormitul în paturi este mai confortabil decât cel pe jos. Din nefericire, aceasta nu a însemnat un salt calitativ prea mare. Patul consta din saltele umplute cu paie sau frunze, legate cu sfoară de nişte cadre din lemn. Ca să te afli în siguranţă în pat, trebuia să strângi bine sforile înainte de culcare. Aşa a apărut expresia „sleep tight”.
Deoarece saltelele erau făcute din materiale organice, adesea în ele îşi făceau culcuş tot felul de mici vietăţi, în special „bed bugs” („ploșnițe de pat”). Şi cum ciupiturile acestora nu erau deloc plăcute, urarea avea un sens cât se poate de propriu. Sensul a devenit amuzant doar când problemele au început să dispară.
Verbul a hori are în vedere două planuri complementare ale manifestării artistice: al cântului şi al dansului. Se referă, în primul rând, la „a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier)”, iar odată melodia pornită, iute se încinge şi jocul. Hora este un „dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis”, însă termenul se foloseşte pentru orice dispunere de acest tip a dansatorilor, indiferent de melodie.
Sinonimele sunt destul de numeroase şi diverse – chiuit, chiuitură, doină, strigătură, generalizându-se chiar pentru orice „petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare”. Verbul însuşi stabileşte, prin extindere de sens, sinonimie cu a doini. Şi, ca de obicei, expresiile sunt cele mai interesante: a ieşi la horă (a ajunge la vârsta căsătoriei), a se găti ca de horă (a se îmbrăca de sărbătoare), ori dacă ai intrat în horă, trebuie să joci. Continuare »
