27 oct.
! diseară / deseară este un adverb cu două forme acceptate
* disfuncţionalitate (dis-func-ţi-o-na-li-ta-te) apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul disfuncţionalităţii şi pluralul disfuncţionalităţi
* disolutiv e un franţuzism, adjectiv masculin cu pluralul disolutivi şi femininul disolutivă-disolutive; termenul înseamnă „care descompune, dezagregă sau degradează”
! a dispera nu avea, în vechea normă, articol propriu de dicţionar, ci trimitea la a despera (care astăzi nu mai există); DOOM 2 precizează două moduri de despărţire în silabe – dis-pe-ra/di-spe-ra şi forma de indicativ prezent el disperă. Din aceeaşi familie lexicală şi cu aceleaşi noutăţi, este menţionat substantivul feminin !disperare (dis-pe-ra-re/di-spe-ra-re), care are genitiv-dativul disperării şi pluralul disperări.
* display vine din engleză şi se pronunţă displeĭ, substantiv neutru articulat display-ul şi având pluralul display-uri; termenul se referă la un „dispozitiv de vizualizare, afişaj optoelectronic”
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
26 oct.
Din spulberul iubirii atât doar mai pot strânge,
Să-mi fac un ştreang, eu singur, cu fragedele-ţi rochii…
Mă-ndeamnă alte gânduri să iert şi să-nchid ochii,
Privighetoarea oarbă cu mult mai dulce plânge.
Înduplecă-te, dară, durerea mea-ntr-atât,
Să preaslăvim fugara, şi-n loc de răzbunare
Să stoarcem nemuririi şi artei lacrimi, cât
Să stea podoabă lumii hidoasa ei trădare.
Dar cine viers şi suflet acum să-mi împrumute
Dacă-mi lipseşti tu, însăşi esenţă a minunii ?
Ah, inimă şi coarde-mi sunt deopotrivă mute,
Când limpede văd astăzi prăpastia minciunii:
Căci orb eram atuncea când te aveam în faţă,
Splendoarea-ţi, luându-mi ochii, da cântecului viaţă! |
Of love’s waste all that I might recover
Is a rope twisted together out of your dainty frocks…
But other voices counsel me to forgive, turn a blind eye,
The sightless nightingales more sweetly sing their strain.
Give in, my pain, so that we can exalt the runaway
And, instead of revenge, wring out of art
And immortality tears which turn hideous treason
Into the world’s most brilliant ornament.
But who can lend me now both verse and soul,
When I am missing you, the miracle’s true essence?
My heart and strings are dumbed
Now when I clearly see the lie’s abyss:
My eyes were blind when you were close to me,
Your dazzling splendour brought the song to life! |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
26 oct.
Ei, dacă e pentru sănătate… 
Publicat de Lucian Velea in Limba engleză, Umor
Comenteaza! Recomanda!
