* a destructura apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el destructurează; are două variante acceptate pentru despărţirea în silabe – des-truc-tu-ra/de-struc-tu-ra
! destui este un pronume nehotărât care suferă o serie de schimbări; forma de masculin plural este exemplificată în structura destui gândesc aşa, iar despre forma de feminin destule, se precizează că poate avea şi valoare neutră – a îndurat destule; forma de genitiv-dativ e destulora, iar cea de acuzativ e a (la) destui – pentru masculin şi a (la) destule – pentru feminin, adică voturile destulora/a destui şi s-a adresat destulora/la destui
* destul apare cu o valoare nouă în DOOM, adverb cu sensul de „suficient de, aproximativ, relativ”, în structuri de tipul destul de buni (structură invariabilă, desigur)
! a se deşănţa trece în categoria reflexivelor, verb rar folosit, cu indicativul prezent se deşănţează. Familia sa lexicală se îmbogăţeşte cu *deşănţat, care poate avea atât valoare adjectivală, cât şi valoare substantivală, masculin cu pluralul deşănţaţi şi femininul deşănţată/deşănţate.
Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire
Şi din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul preţios al flinţei
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine…
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei
Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Şi niciodată n-am să fiu mai bine
Puţinul din această clipă apropiindu-mă
Şi-al clipei sunt din ce în ce mult…
Worthier than this day now is its remembrance
Which has already made its ruin-bound mold
And that is how it will have to stay
More than I could recall
Moments and hours I cherish mirrored into the mind
Having melted the precious metal of the self
Nobody is most more than I am
And no one is more thickest or more tightest
Nor can anyone be more shortest than me…
I detest myself as much as I am and expect
No reward or pampering from humbleness
Nor dues from faith
Worthier than herein I am whence I am not
And shall never be better
This moment’s shards carrying me nearer
Less and less being more and more fleeting…