! demiurg este un substantiv masculin care păstrează modul de despărţire în silabe din norma veche – de-mi-urg, şi primeşte formă de plural – demiurgi
* a demixta apare ca verb cu indicativul prezent el demixtează; înseamnă „a despărţi în şcoli sau clase diferite fetele de băieţi”
* democrat-creştin este un termen compus, folosit cu valoare substantivală sau adjectivală, cu pluralul democrat-creştini şi femininul democrat-creştină / democrat-creştine
* democratúră e menţionat ca termen livresc, substantiv feminin cu genitiv-dativul democraturii şi pluralul democraturi; termenul este o „denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii”
* demofobie („teamă patologică de aglomeraţiile de oameni”) e un substantiv feminin care se foloseşte rar. Articolul din DOOM-ul meu pare a fi greşit, pentru că indică genitiv-dativul demofobii şi articularea demofobiei… În mod evident, genitiv-dativul este demofobiei, dar nu înţeleg dacă forma de plural este acceptată. Pot exista mai multe?
Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece,
Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit
Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece.
O’er the plain whose breast is verdant with the quiv’ring corn-blades’ sheen
Comes a shadow slowly creeping, slightly darkening the green,
Spreading, as an eager streamlet, that was erst by frost congealed,
Now at last its banks o’erflowing fills and floods the neighbouring field.
E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi
Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi;
Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet
Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet.
‘Tis the shadow of some cloudlets, white and fleecy, fraught with rain,
That come creeping ‘neath the sunshine building up a mountain chain;
With a faint mysterious murmur, like an all- but-stifled sigh.
They steal onward, darkly, dimly, till a flash lights up the sky!
Văzduhul bubuieşte!… pământul desmorţit
Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde,
Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit,
De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.
Hark! the heavens’ bellowing thunder ! Dost thou hear the joyful cries
That, responding to the signal, from th’ awakened earth arise Î
Now she knows herself enfranchised from long winter’s stern control;
Youthful vigour swells her bosom — buoyant gladness fills her soul.
La răsărit urare! Urare la apus!
Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.
As she bids a joyous welcome to the tidings from the West!
See! a flight of stately eagles, high above the mountain’s crest,
Onward swooping pause to listen to the heavens’ mighty strain,
That proclaims amid the cloudland, „Sweet Springtime is come again”.
