03 mart.
„Midnight” de Archibald Lampman
| From where I sit, I see the stars, And down the chilly floor The moon between the frozen bars Is glimmering dim and hoar. |
De aici văd, sus, constelaţiile, Şi jos podeaua de gheaţă Luna cu haloul îngheţat Sticleşte în întuneric, albită de vreme. |
| Without in many a peaked mound The glinting snowdrifts lie; There is no voice or living sound; The embers slowly die. |
Nămeţii de zăpadă Zac întunecaţi Nu se aude nici un glas, nici un sunet; Jarul păleşte încet. |
| Yet some wild thing is in mine ear; I hold my breath and hark; Out of the depth I seem to hear A crying in the dark; |
Totuşi ceva sălbatic îţi răsună-n auz, Îmi opresc răsuflarea şi ascult; Din adânc mi se pare c-aud Un strigăt în beznă. |
| No sound of man or wife or child, No sound of beast that groans, Or of the wind that whistles wild, Or of the tree that moans; |
Un strigăt de bărbat, de femeie sau de copil, Un strigăt de sălbăticiune muribundă, Poate e şuierul vântului, Poate suspinul copacilor; |
| I know not what it is I hear; I bend my head and hark, I cannot drive it from mine ear, That crying in the dark. |
Ceea ce aud nu ştiu ce este; Îmi înalţ capul şi ascult, Şi nu pot alunga din auz Această tânguire din beznă. |
| Archibald Lampman | traducere de Virgil Teodorescu, Petronela Negoşanu |
