Verbul a ploua intră în categoria celor impersonale, care demonstrează felul în care o propoziţie poate exista fără subiect, dar niciodată fără predicat: nu putem spune „cine” plouă, dar acţiunea se produce oricum. Dicţionarul merge pe explicaţia constatativă: „a cădea, a curge ploaia”, aşa, aiurea, sau asupra cuiva sau a ceva, moment în care are ca sinonim pe „a uda”. Prin extindere de sens, termenul este des folosit pentru „a cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare, din abundenţă, şi în mod neîntrerupt”. Continuare »
Un turist străin intră să servească masa într-un restaurant din România. Aşa cum se întâmplă pe la noi, chelnerul umflă bine nota de plată.
– Ei, ce face tipul, a început să protesteze? se interesează şeful de sală.
– Nu încă – spune chelnerul – acum îşi caută cuvintele în dicţionar.
