29 nov.
Birthdays
Lunile anului
10 oct.
„October” de Edward Thomas
| The green elm with the one great bough of gold Lets leaves into the grass slip, one by one, – The short hill grass, the mushrooms small milk-white, Harebell and scabious and tormentil, That blackberry and gorse, in dew and sun, Bow down to; and the wind travels too light To shake the fallen birch leaves from the fern; The gossamers wander at their own will. At heavier steps than birds’ the squirrels scold. The rich scene has grown fresh again and new As Spring and to the touch is not more cool Than it is warm to the gaze; and now I might As happy be as earth is beautiful, Were I some other or with earth could turn In alternation of violet and rose, Harebell and snowdrop, at their season due, And gorse that has no time not to be gay. But if this be not happiness, – who knows? Some day I shall think this a happy day, And this mood by the name of melancholy Shall no more blackened and obscured be. |
Stufosul ulm cu aurită coamă În iarba moale frunzele-și așterne; Zambilele, spica, murul, pirul, Grozama scundă, alba ciupercuță, Sub rouă se înclină și sub soare. Prea gingaș bate vântul ca să miște Frunzișul de mesteacăn din ferigi; Adie funigeii și, ușoare Ca fulgul, veverițe se întrec. Iar este nou și diafan tabloul, Iar este caldă boarea primăverii, Iar prinde viață trupul – de-aș putea Să fiu la fel de fericit precum E-mbietor pământul – cât n-aș da Să mă acopăr, după anotimp, Cu ghiocei, brândușe, trandafiri, Grozame ce n-au cunoscut tristețea! Chiar dacă fericirea-i altceva, Odată, ziua-aceasta o să-mi pară O culme-a fericirii; și-mi voi spune Că până și mâhnirea nu e grea… |
Edward Thomas | traducere de Veronica Focșăneanu |
11 oct.
„October” de William Morris
| O love, turn from the changing sea and gaze, Down these grey slopes, upon the year grown old, A-dying ‘mid the autumn-scented haze That hangeth o’er the hollow in the wold, Where the wind-bitten ancient elms infold Grey church, long barn, orchard, and red-roofed stead, Wrought in dead days for men a long while dead. |
Iubire-ntoarce-ţi chipul dinspre mare, Uite drumeagul coborând uşor. Deasupra lui, a toamnei blândă boare Învăluie întregul trist decor. Străvechii ulmi semeţ se desfăşor Pe lângă schit, livadă, şură, casă – Sunt amintiri ce oamenii le lasă… |
| Come down, O love; may not our hands still meet, Since still we live today, forgetting June, Forgetting May, deeming October sweet? – Oh, hearken! hearken! through the afternoon The grey tower sings a strange old tinkling tune! Sweet, sweet, and sad, the toiling year’s last breath, To satiate of life, to strive with death. |
Da, se prea poate să ne pierdem iar, Trăind minutul şi uitând de mai, Cu gândul la molatecul brumar. Ascultă cum bătrânul turn dă grai Tristeţilor în straniul lor alai! Atinge anul cea din urmă strună, Prea beat de viaţă moartea s-o răpună. |
| And we too – will it not be soft and kind, That rest from life, from patience, and from pain, That rest from bliss we know not when we find, That rest from love which ne’er the end can gain? – Hark! how the tune swells, that erewhile did wane! Look up, love! – Ah! cling close, and never move! How can I have enough of life and love? |
Şi noi, n-am strânge oare-n suflet pace Dacă-am lăsa de-o parte chin, răbdare, Belşug cu neştiutele-i soroace Şi dragoste ce-n veci de veci nu moare – Auzi firava cântului chemare? Iubire, stai alături, nu fugi! Ah, mai am timp destul pentru-a iubi? |
| William Morris | traducere de Victor Frunză |