* oare care deschide seria unor compuse menționate acum pentru prima dată în DOOM2; structura este alcătuită dintr-un adverb și un pronume (oare care dintre ei știe?). Tot astfel, apar *oare când – adverb + adverb (oare când vom afla?), *oare cât – adverb + adverb (oare cât costă?), *oare ce – adverb + adverb (oare ce vrea?), *oare ceva – adverb + pronume (oare ceva de aici l-ar interesa?), *oare cine – adverb + pronume (oare cine știe?), *oare cum – adverb + adverb (oare cum îl cheamă?), dar și *oare unde – adverb + adverb (oare unde o fi?).

! oarece este sinonim cu ceva și se folosește în limbajul popular – este pronume nehotărât invariabil și primește acum și o valoare nouă, cea de adjectiv pronominal invariabil. Aceleași modificări apar și în cazul lui !oareșice, un echivalent invariabil ce funcționează ca arhaism popular, având atât valoare pronominală, cât și adjectivală.

! a se obârși este învechit, un verb care nu își modifică forma, dar trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este se obârșește, imperfectul – se obârșea, iar conjunctivul prezent – să se obârșească

! ober (chelner-șef) e un arhaism care se pronunță obăr, substantiv masculin cu pluralul oberi. Echivalentul lui este !oberchelner – substantiv masculin cu pluralul oberchelneri.

! oberliht este substantiv neutru cu pluralul oberlihturi, iar singura precizare suplimentară adusă de DOOM2 este pronunția corectă – obărliht; termenul denumește o „deschidere în partea de sus a unei ferestre sau a unei uși, servind la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi; luminator”