! d apare în DOOM2 cu o serie de modificări cam aiuritoare; adică, atunci când este vorba despre literă, se poate citi fie de, fie dî, este substantiv fie masculin, fie neutru, are pluralul fie d, fie d-uri… Când este vorba despre sunetul *d, lucrurile-s mai clare: este substantiv masculin citit dî, cu pluralul d. Or fi mulţi „suneţi” d?

* da capo al fine este o expresie din italiană, considerată la noi locuţiune adverbială, ce se poate abrevia d. c. al fine

* daciadă apare ca termen învechit (era vorba despre o competiţie sportivă organizată înainte de 1989), cu silabaţia da-ci-a-dă, cu genitiv-dativul daciadei şi pluralul daciade. Poate-l recondiţionăm, că tot am văzut de curând că s-a reînfiinţat revista „Cutezătorii”…

* dacism este substantiv neutru, cu formă de plural atunci când se referă la cuvinte – dacisme

! daco-roman primeşte o valoare suplimentară – femininul daco-romană/daco-romane poate fi şi substantiv, lucru ce lipsea din vechea normă; în rest, îşi păstrează formele şi utilizările. Insist însă pe grafie, diferită – pe motive logice – de foarte asemănătorul dacoromân, compus prin sudare.