16 feb.
„Ce e amorul?” de Mihai Eminescu
| Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Şi tot mai multe cere. |
What is love ? A lifetime spent Of days that pain does fill, That thousand tears can’t content, But asks for tears still. |
| De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă, Încât să n-o mai poţi uita Viaţa ta întreagă. |
With but a little glance coquet Your soul it knows to tie, That of its spell you can’t forget Until the day you die. |
| Dar încă de te-aşteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntâlneşte drag cu drag Cum inima ta cere |
Upon your threshold does it stand, In every nook conspire, That you may whisper hand in hand Your tale of heart’s aspire. |
| Dispar şi ceruri şi pământ Şi pieptul tău se bate, Şi totu-atârnă de-un cuvânt Şoptit pe jumătate. |
Till fades the very earth and sky, Your heart completely broken, And all the world hangs on a sigh, A word but partly spoken. |
| Te urmăreşte săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene. |
It follows you for weeks and weeks And in your soul assembles The memory of blushing cheeks And eyelash fair that trembles. |
| Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna, Şi peste zi de-atâtea ori Şi noaptea totdeauna. |
It comes to you a sudden ray As though of starlight’s spending, How many and many a time each day And every night unending. |
| Căci scris a fost ca viaţa ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. |
For of your life has fate decreed That pain shall it enfold, As does the clinging water-weed About a swimmer hold. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |