09 Aug

a socializa

Verbul a socializa m-a luat prin surprindere, pentru că n-am găsit nicăieri sensul pe care îl presupusesem eu atunci când am început căutarea. Am descoperit cu stupoare că, după 20 de ani de eră nouă, explicaţiile acestui cuvânt în dicţionare se referă „a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată”. Termenul era folosit cu referire la „muncă”, şi însemna „a dobândi caracter social”, informaţie completată iniţial cu „datorită dezvoltării forţelor de producţie”. Astăzi am putea să înlocuim ultima parte cu „datorită dezvoltării internetului”, căci, până la urmă, tot ceva de genul acesta înseamnă şi „socializarea” despre care vorbim noi în… reţele: trimitem în domenii accesate de oricine informaţii de ordin privat, personal, mai mult sau mai puţin intime (în funcţie de cel care se comunică). Însă oricare i-ar fi sensul, n-am găsit nicăieri sinonime.

Din întreaga familie lexicală, cel care se apropie cel mai mult de dimensiunea internautică a cuvântului este adjectivul socializat, care se foloseşte pentru persoane, referindu-se la cineva „care s-a integrat comportamental, moral etc. într-un grup social”. După ştiinţa mea, termenul are şi un sens mai superficial, folosindu-se pentru petreceri şi întâlniri ocazionale în grupuri. Căci sensul în care utilizez eu termenul acesta se referă la stabilirea unor relaţii. Cu oameni pe care îi cunosc mai mult sau mai puţin, pe internet sau pe viu. E vorba în primul rând de capacitatea de a comunica, nimicuri sau lucruri esenţiale, cu cei din jur. Există tot soiul de reţele sociale care te pot ajuta să faci asta: intri, faci un cont şi te dezvălui. În termenii tăi. Aşa cum eşti, sau aşa cum vrei să te vadă lumea. Recunosc cinstit, mi se pare interesant şi am cunoscut în felul acesta oameni care au lucruri de spus, pe care îmi place să-i ascult.

Uneori, însă, ajung într-un impas. Există oameni care, în ciuda faptului că au activitate în aceste reţele, în ciuda faptului că par a dori să comunice, nu respectă regulile de bază atunci când vine vorba de socializare. Până la urmă, nu este foarte mult diferit de realitatea în care ne întâlnim fizic cu tot felul de oameni. Două lucruri însă nu reuşesc să pricep atunci când stau de vorbă cu unii pe internet: eludarea unei minime bune-cuviinţe în relaţiile cu ceilalţi (care nu au cum să gândească şi să considere toate la fel ca tine) şi tendinţa de a te ofensa din orice (fără a lua în calcul faptul că, în orice fel de comunicare, parametrii sunt stabiliţi în timp, şi nimeni nu poate visa ce te deranjează pe tine iremediabil). Cu atât mai mult cu cât pe internet lucrurile sunt diferite, pentru simplul motiv că lipseşte contactul direct, deci conversaţia se realizează fără elementul paraverbal şi gestual, fundamentale pentru transmiterea corectă a informaţiei. Mie mi se pare că oamenii ăştia contrazic scopul în sine al socializării. Adică de ce te mai oboseşti să faci conturi? Nu poţi să fii antisocial la tine-acasă, cu uşa închisă şi oblonul lăsat?

Adauga un comentariu!



Subscribe without commenting

Alte articole pe subiecte similare

  • a şti: Ştiinţa e mare lucru în ziua de azi. De fapt, a fost în toată vremea, ...
  • a compara: Primul sens al verbului a compara se referă la punerea alături, la examinarea simultană sau ...
  • a banaliza: Cuvânt vânturat pe buzele tuturor la ordinea zilei, şi mare făcător de minuni în rezolvarea ...
  • a uniformiza: Verbul a uniformiza este unul sec şi fără prea multe complicaţii lingvistice. Înseamnă „a da ...
  • a (se) parfuma: Verbul a (se) parfuma a ajuns în limba română din franceză (parfumer) şi înseamnă, mai ...

© 2017 blog.ro-en.ro