13 dec.
Cu nasul pe sus
Ce onoare! 
Rezultate
22 sept.
DOOM 3: Anamaria / Ana-Maria / Ana Maria – anatomopatologă / anatomopatoloagă
+ Anamaria / Ana-Maria / Ana Maria apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul Anamariei / Anei-Maria / Anei Maria
! anamneză este substantiv feminin cu genitiv-dativul anamnezei, care acceptă acum și formă de plural – anamneze
! anart este singularul unui substantiv masculin care se regăsește, în dicționare, doar cu forma de plural – anarți („populație celtică din Antichitate, care a trăit în sec. III-I î. H. în nord-vestul Daciei”); despărțirea în silabe este a-narți
! anastrofă rămâne cu o singură despărțire în silabe, cea bazată pe principiul fonetic: a-nas-tro-fă; substantivul feminin are genitiv-dativul anastrofei și pluralul anastrofe („procedeu stilistic constând în răsturnarea ordinii obișnuite a cuvintelor”)
! anatomopatologă / anatomopatoloagă acceptă două variante (livrescă și colocvială); substantivul feminin are genitiv-dativul anatomopatologei/anatomopatoloagei și pluralul anatomopatologe/anatomopatoloage
12 dec.
DOOM 2: pita-vacii – a pitula
! pita-vacii este numele unei plante, substantiv feminin cu genitiv-dativul pitei-vacii
! pitchpine este un anglicism (păstrează pronunția pičpaĭn) care denumește un „arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur, de culoare galbenă cu vine roșiatice, folosit la confecționarea mobilelor de lux, precum și la construcția unor nave”; este substantiv masculin și se desparte pitch-pine
! pitecantrop este substantiv masculin cu pluralul pitencantropi; are două variante corecte pentru despărțirea în silabe acum: pi-te-can-trop / pi-tec-an-trop
! pítice (cu accept pe prima silabă) este adjectiv feminin plural folosit în structura jocuri pítice („jocuri care aveau loc din patru în patru ani, la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo, și care constau din concursuri literare, întreceri atletice și de gimnastică etc.”)
! a pitula este sinonim cu a piti; este un termen popular și păstrează o singură formă – pitulează (anterior se folosea în paralel cu a tupila)
25 nov.
a (se) ascunde
Verbul a (se) ascunde este vechi de când lumea… Lumea noastră, vreau să zic, pentru că vine din latinescul abscondere, motiv pentru care are extrem de multe utilizări, chiar dacă sensurile lui sunt relativ puține (de pildă, DEX-ul precizează doar două). Poate fi tranzitiv și reflexiv – „a (se) sustrage intenționat vederii, a (se) pune într-un loc ferit, a (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit”. Sensul figurat se referă la „a face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții” – atunci când complementul este un abstract (faptă, gând, sentiment, emoție etc.).
Găsite prin dicționare, derivatele acestor sensuri sunt, de exemplu, cele care oferă explicații suplimentare, indicând cauza („a se feri de cineva din pricina sfielii, fricii, rușinii”), referindu-se exclusiv la anumite circumstanțe („a intra în nori”, despre soare, lună, stele) ori având utilizări regionale („a pune bine, la păstrare ceva” în Bucovina).
Foarte faină este expresia a se ascunde după deget „a încerca să se dezvinovățească cu argumente nevalabile, a căuta să-și tăinuiască o vină evidentă, a-și ascunde o vină în chip stângaci; a recurge la tot felul de pretexte și subterfugii în încercarea de a se eschiva de la o sarcină / de la o responsabilitate”. Există, de asemenea, și expresii care echivalează sensul verbului – a pune batista pe țambal, a ține (pe cineva) sub obroc.
Sinonimele sunt destul de numeroase: a acoperi, a blătui, a disimula, a (se) dosi, a minți, a mușamaliza, a (se) pitula, a tăinuia, a (se) mistui, a (se) tăinui, a palma, a (se) piti, a (se) pitula, a (se) mătrăși, a (se) mitoși, a se băga, a (se) feri, a masca, a voala, a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca, a înăbuși. Dintre antonime, dicționarele menționează a arăta, a destăinui, a etala, a evidenția, a manifesta, a mărturisi.
Pisicii mele îi place teribil să se ascundă în plicul de la palpumă. Imediat cum termin de pregătit patul pentru culcare, se strecoară prin deschizătura lenjeriei, se refugiază într-un colț și rămâne nemișcată acolo. Uneori adoarme buștean, alteori pare să mă pândească, cu urechile atente la orice mișcare din cameră, iar dacă încerc să-mi bag nasul în plapuma ei, sare cu agilitatea unei sălbăticiuni să mă pedepsească. Mă distrează teribil joaca asta a noastră de fiecare seară și mă întreb, uneori, care dintre noi e jucăria și care-i jucătorul!