Rezultate
08 nov.
I
O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being,
Thou, from whose unseen presence the leaves dead
Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing, |
I
O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte,
De care fug – cum fug de-un vrăjitor
Nălucile – noroadele mărunte, |
Yellow, and black, and pale, and hectic red,
Pestilence-stricken multitudes: O thou,
Who chariotest to their dark wintry bed |
Gălbui sau negre, ale frunzelor –
Tu, care duci în goana ta sireapă
Seminţele spre paturile lor, |
The winged seeds, where they lie cold and low,
Each like a corpse within its grave, until
Thine azure sister of the Spring shall blow |
Unde vor zace ca un hoit în groapă
Până ce Primăvara – sora ta –
De trâmbiţă să sune va să-nceapă |
Her clarion o’er the dreaming earth, and fill
(Driving sweet buds like flocks to feed in air)
With living hues and odours plain and hill: |
Deasupra gliei, şi va adăpa
Cu aer cârdul florilor, umplând
Cu-arome şi culori orice vâlcea – |
Wild Spirit, which art moving everywhere;
Destroyer and preserver; hear, oh hear! |
O, duh ce, pretutindenea trecând,
Distrugi şi aperi, te aud suflând! |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
11 oct.
O love, turn from the changing sea and gaze,
Down these grey slopes, upon the year grown old,
A-dying ‘mid the autumn-scented haze
That hangeth o’er the hollow in the wold,
Where the wind-bitten ancient elms infold
Grey church, long barn, orchard, and red-roofed stead,
Wrought in dead days for men a long while dead. |
Iubire-ntoarce-ţi chipul dinspre mare,
Uite drumeagul coborând uşor.
Deasupra lui, a toamnei blândă boare
Învăluie întregul trist decor.
Străvechii ulmi semeţ se desfăşor
Pe lângă schit, livadă, şură, casă –
Sunt amintiri ce oamenii le lasă… |
Come down, O love; may not our hands still meet,
Since still we live today, forgetting June,
Forgetting May, deeming October sweet? –
Oh, hearken! hearken! through the afternoon
The grey tower sings a strange old tinkling tune!
Sweet, sweet, and sad, the toiling year’s last breath,
To satiate of life, to strive with death. |
Da, se prea poate să ne pierdem iar,
Trăind minutul şi uitând de mai,
Cu gândul la molatecul brumar.
Ascultă cum bătrânul turn dă grai
Tristeţilor în straniul lor alai!
Atinge anul cea din urmă strună,
Prea beat de viaţă moartea s-o răpună. |
And we too – will it not be soft and kind,
That rest from life, from patience, and from pain,
That rest from bliss we know not when we find,
That rest from love which ne’er the end can gain?
– Hark! how the tune swells, that erewhile did wane!
Look up, love! – Ah! cling close, and never move!
How can I have enough of life and love? |
Şi noi, n-am strânge oare-n suflet pace
Dacă-am lăsa de-o parte chin, răbdare,
Belşug cu neştiutele-i soroace
Şi dragoste ce-n veci de veci nu moare –
Auzi firava cântului chemare?
Iubire, stai alături, nu fugi!
Ah, mai am timp destul pentru-a iubi? |
| William Morris |
traducere de Victor Frunză |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 aug.
Of Heaven or Hell I have no power to sing,
I cannot ease the burden of your fears,
Or make quick-coming death a little thing,
Or bring again the pleasure of past years,
Nor for my words shall ye forget your tears,
Or hope again for aught that I can say,
The idle singer of an empty day. |
Nu ştiu să cânt ce este-n iad sau rai,
Nu pot a voastre temeri să alin,
În faţa morţii mă cutremur, vai,
Nu pot să vă redau ceasul senin,
Cu vorba mea n-o să uitaţi de chin,
Nădejdea nu pot să v-o dau, în veci –
Sunt trubadurul unei zile seci. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 aug.
It was a summer evening,
Old Kaspar’s work was done,
And he before his cottage door
Was sitting in the sun,
And by him sported on the green
His little grandchild Wilhelmine. |
Amurg de vară – sfârşise
O zi istovitoare.
Bătrânul Kaspar sta pe prispă
Şi se-odihnea la soare;
Iar nepoţica alerga
Încoace,-ncolo, prin vâlcea. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
19 iul.
Come to me in the silence of the night;
Come in the speaking silence of a dream;
Come with soft rounded cheeks and eyes as bright
As sunlight on a stream;
Come back in tears,
O memory, hope, love of finished years. |
Te-aştept să vii în liniştitul nopţii ceas,
Te-aştept mereu în visul mut dar grăitor,
Te-aştept să vii cu ochi senini şi dulce glas
Ca susur de izvor.
Să vii plângând,
Iubire destrămată prea curând. |
O dream how sweet, too sweet, too bitter sweet,
Whose wakening should have been in Paradise,
Where souls brimfull of love abide and meet;
Where thirsting longing eyes
Watch the slow door
That opening, letting in, lets out no more. |
O, vis, o, dulce, amar şi dulce vis,
Din care deşteptaţi, cu alţi îndrăgostiţi
La fel ca noi, ne-am fi trezit în paradis
De doruri mistuiţi.
Vezi poarta, iată,
Ea se deschide şi se-nchide doar o dată. |
Yet come to me in dreams, that I may live
My very life again though cold in death:
Come back to me in dreams, that I may give
Pulse for pulse, breath for breath:
Speak low, lean low
As long ago, my love, how long ago. |
Revino-n visul meu, de-ai şti cât te aştept!
Voi încerca înfiorata viaţă-n moarte.
Bătaia inimilor noastre un singur piept
În el o să le poarte.
Să me dezmierzi
Ca altădat’, când nu credeam c-ai să mă pierzi. |
| Christina Rossetti |
traducere de Virgil Frunză |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 dec.
Oft, in the stilly night,
Ere slumber’s chain has bound me,
Fond memory brings the light
Of other days around me;
The smiles, the tears,
Of boyhood’s years,
The words of love then spoken;
The eyes that shone,
Now dimm’d and gone,
The cheerful hearts now broken!
Thus, in the stilly night,
Ere slumber’s chain hath bound me,
Sad memory brings the light
Of other days around me. |
Ades la blândul nopţii ceas,
Când somnul încă nu mă-mbie,
Duioase amintiri dau glas
Zilelor duse pe vecie.
Plâns, râset de demult
Aievea sunt; ascult
Destăinuirile de dor,
Văd ochi vioi alt’dat’
Şi parcă simt cum bat
Prin vreme, inimile lor
Astfel, la blândul nopţii ceas,
Când somnul încă nu mă-mbie,
Duioase amintiri dau glas
Zilelor duse pe vecie. |
When I remember all
The friends, so link’d together,
I’ve seen around me fall,
Like leaves in wintry weather;
I feel like one
Who treads alone
Some banquet-hall deserted,
Whose lights are fled,
Whose garlands dead,
And all but he departed!
Thus, in the stilly night,
Ere slumber’s chain has bound me,
Sad memory brings the light
Of other days around me. |
Atunci când îmi apar în gând
Prietenii de joc sau carte,
Toţi cei ce i-am văzut căzând
Ca-n fapt de iarnă frunze moarte,
Îmi pare rău că străbat
Stingher, un vechi palat,
Cu larg deschise porţi şi uşi,
Stricate lampadare,
Ghirlande-cenuşare,
Şi toţi afar’ de mine, duşi.
Astfel, la blândul nopţii ceas,
Când somnul încă nu mă-mbie,
Duioase amintiri dau glas
Zilelor duse pe vecie. |
| Thomas Moore |
traducere de Victor Frunză |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!