| Cold in the earth—and the deep snow piled above thee, Far, far removed, cold in the dreary grave! Have I forgot, my only Love, to love thee, Severed at last by Time’s all-severing wave? |
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire; în rece groapă dormi, pe cellalt mal. Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire, de care mă desparte-al vremii val? |
| All night fell hammers, shock on shock; With echoes Newgate’s granite clang’d: The scaffold built, at eight o’clock They brought the man out to be hang’d. Then came from all the people there A single cry, that shook the air; Mothers held up their babes to see, Who spread their hands, and crow’d for glee; Here a girl from her vesture tore A rag to wave with, and join’d the roar; There a man, with yelling tired, Stopp’d, and the culprit’s crime inquired; A sot, below the doom’d man dumb, Bawl’d his health in the world to come; These blasphemed and fought for places; Those, half-crush’d, cast frantic faces, To windows, where, in freedom sweet, Others enjoy’d the wicked treat. At last, the show’s black crisis pended; Struggles for better standings ended; The rabble’s lips no longer curst, But stood agape with horrid thirst; Thousands of breasts beat horrid hope; Thousands of eyeballs, lit with hell, Burnt one way all, to see the rope Unslacken as the platform fell. The rope flew tight; and then the roar Burst forth afresh; less loud, but more Confused and affrighting than before. A few harsh tongues for ever led The common din, the chaos of noises, But ear could not catch what they said. As when the realm of the damn’d rejoices At winning a soul to its will, That clatter and clangour of hateful voices Sicken’d and stunn’d the air, until The dangling corpse hung straight and still. The show complete, the pleasure past, The solid masses loosen’d fast: A thief slunk off, with ample spoil, To ply elsewhere his daily toil; A baby strung its doll to a stick; A mother praised the pretty trick; Two children caught and hang’d a cat; Two friends walk’d on, in lively chat; And two, who had disputed places, Went forth to fight, with murderous faces. |
În Newgate toată noaptea-au bocănit Ciocane şi-a răspuns, ritmic, granit. Tacâmul fiind gata, la opt – bang! – L-au scos pe omul bun de pus în ştreang; Şi, iată, toată gloata adunată A scos un urlet, unul, dintr-o dată, Pe prunci mămicile-i săltau în sus Şi ei vedeau şi gângureau nespus; O fată-şi rupse din jupon un petic Şi-l flutura mereu, strigând bezmetic; Un tânăr, de strigare răguşit, Se informa ce crime-a săvârşit. Beat mort, cutare îi ura de zor La mulţi ani pe tărâmul viitor. Făcându-şi loc, mulţi înjurau pe şleau; Mulţi, ofensaţi, striviţi, se-ngrămădeau Pe la ferestre, unde-n voie-atâţi Priveau spectacolul, înnebuniţi. Se-apropie momentul aşteptat; Bătaia pentru locuri a-ncetat; Nu mai auzi cumplite-njurături, Nu se mai văd decât căscate guri; În mii de piepturi nerăbdarea creşte, Mii de orbite ard diavoleşte; Privirea tuturor e îndreptată Spre trapa care va cădea îndată. Şi cade. Şi frânghia se întinde. Re-ncepe larma, mai puţin fierbinte Dar mai spăimântătoare ca-nainte. Un răget, două, vor să-ndrume iar Tumultul gloatei, însă e-n zadar Căci de-nţeles nu înţelege nimeni. Aşa cum a damnaţilor mulţime Se bucură când mai câştigă-un suflet, S-au veselit şi-acele glasuri sparte Cât încă leşul s-a bălăbănit Pân-a înţepenit într-un sfârşit. Sfârşită piesa, setea stâmpărată, Mulţimea s-a împrăştiat pe dată: Un hoţ a şters-o, încărcat de pradă, De meserie-n alte părţi să-şi vadă; O copiliţă şi-a legat păpuşa De-un băţ, isprava-nduioşând mătuşa; Doi puşti au gâtuit un biet cotoi; Perechi s-au îndreptat către zăvoi; Doi concurenţi pentru locul întâi Rânjeau; păreau, dar nu erau momâi. |
| Coventry Patmore | traducere de Leon Leviţchi |
Cuvântul „wave” este des întâlnit în limba engleză.
Ca substantiv, poate însemna „val”, „undă”, „vibraţie”, „ondulaţie”, „ondulare” (de exemplu, a părului) şi alte asemenea.
Ca verb, sensurile sunt chiar mai variate. Poate însemna „a face valuri”, „a (se) ondula”, „a (se) undui”, „a fâlfâi”, „a mişca agitat”. Un sens de reţinut este „a face semn fluturând mâna”.
Verbul „waive” este uşor de confundat cu „wave„. Ortografia este foarte asemănătoare, iar pronunţia practic la fel. În principal, înseamnă „a renunţa”, în sens juridic (de exemplu, când renunţi la dreptul de a fi apărat de un avocat). Dai din mână şi spui că nu-ţi trebuie – aşa îşi imaginează unii, care scriu „wave” în loc de „waive„.
| John Gilpin was a citizen Of credit and renown, A train-band captain eke was he Of famous London town. |
Era John Gilpin de ispravă Al Londrei cetăţean Şi cunoscut în Cheapside, başca De poteri căpitan. |
| I was just turned twenty-one, And Henry Phipps, the Sunday-school superintendent, Made a speech in Bindle’s Opera House. “The honor of the flag must be upheld,” he said, “Whether it be assailed by a barbarous tribe of Tagalogs Or the greatest power in Europe.” And we cheered and cheered the speech and the flag he waved As he spoke. And I went to the war in spite of my father, And followed the flag till I saw it raised By our camp in a rice field near Manila, And all of us cheered and cheered it. But there were flies and poisonous things; And there was the deadly water, And the cruel heat, And the sickening, putrid food; And the smell of the trench just back of the tents Where the soldiers went to empty themselves; And there were the whores who followed us, full of syphilis; And beastly acts between ourselves or alone, With bullying, hatred, degradation among us, And days of loathing and nights of fear To the hour of the charge through the steaming swamp, Following the flag, Till I fell with a scream, shot through the guts. Now there’s a flag over me in Spoon River! A flag! A flag! |
Abia ce împlinisem douăzeci şi unu de ani, Când Henry Phipps, inspectorul şcolar, A ţinut un discurs la Bindle’s Opera House. „Onoarea drapelului trebuie onorată”, spunea el, Indiferent dacă este asaltată de unul din triburile de barbari Tagalos Sau de cea mai mare putere a Europei.” Iar noi înălţam urale peste urale – şi drapelul flutura În vreme ce el vorbea. Şi am plecat la război în pofida tatălui meu, Şi am urmat drapelul până l-am văzut ridicat În tabăra noastră din câmpul de orez de lângă Manila, Şi iarăşi am înălţat urale peste urale. Dar acolo erau muşte şi chestii otrăvitoare, Şi acolo era apă care care ucidea, Şi căldură nemiloasă, Şi hrană fetidă, dezgustătoare; Şi mai era mirosul haznalelor din spatele corturilor Unde soldaţii mergeau să se uşureze; Şi mai erau prostituatele care se târau în urma noastră, pline de sifilis; Teroarea, ura, degradarea erau printre noi, Şi zile de repulsie, şi nopţi pline de teamă În aşteptarea orei de atac atac prin mlaştinile bolborositoare; Am urmat drapelul, Până când, cu ţipăt, am simţit glonţul trecând prin intestine. Acum deasupra mea în Spoon River Se află un steag. Un steag! Un steag. |
| Edgar Lee Masters | traducere de Petru Dimofte |
| The sea was sapphire colored, and the sky Burned like a heated opal through the air, We hoisted sail; the wind was blowing fair For the blue lands that to the eastward lie. From the steep prow I marked with quickening eye Zakynthos, every olive grove and creek, Ithaca‘s cliff, Lycaon‘s snowy peak, And all the flower-strewn hills of Arcady. The flapping of the sail against the mast, The ripple of the water on the side, The ripple of girls‘ laughter at the stern, The only sounds:- when ‗gan the West to burn, And a red sun upon the seas to ride, I stood upon the soil of Greece at last! |
O mare ca safirul, ceru-arzând Văzduhu-ncins opal rostogolit, Prin pânzele întinse vântul blând Bătea spre-albastru ţărm din răsărit. Şi de la provă mai grăbitul ochi reţine Zakynthos, cu măslini care-ar urca-o Stânca Ithacei, neaua pe Lycaon, Culmile-Arcadiei de floare pline. Al pânzei fluturat, bătând catarg, Şi apa clipocindu-i navei dusul, Şi chicotitul fetelor, prin larg Nu-s alte sunete: şi când Apusul Călări trecu pe-un soare roş mări line, Eu m-am aflat în Grecia, în fine! |
| Katakolo | Katakolo |
| Oscar Wilde | traducere de G. Tartler |
© 2024 blog.ro-en.ro