Verbul a admonesta vine din limba franceză – admonester, și se referă, în sens larg, la acțiunea de „a mustra pe cineva cu severitate, a face observații, a dojeni aspru”. Termenul are însă o conotație suplimentară, pentru că cele mai multe dintre explicațiile date de dicționare subliniază faptul că acțiunea se face în calitate oficială (verbal sau în scris) și este suportată de către un subaltern care, în principiu, s-a făcut vinovat de ceva.

Evident că sensul termenului s-a deplasat foarte mult, întrucât este folosit, mi se pare, la scară destul de largă, cu valențe mai puțin oficiale. Iar sinonimele înregistrate de dicționare par să susțină această idee. În afară de faptul că sunt extrem de numeroase, multe dintre ele funcționează în registrul familiar și regional.

Astfel încât, pe lângă a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, apar și verbe ca a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, a sfădi, a sudui, a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, a cîrti, a tolocăni, a(-i) bănui, a docăni, a mogorogi, a moronci, a puțui, a șmotri, a vrevi, a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, a săpuni, a scutura. Cu antonimele, lucrurile sunt mai simple – este menționat doar a lăuda.

Seria sinonimică este însă mult prea relaxat construită, cred. În mod evident, niciunul dintre termenii menționați nu are… prestanța pe care originea i-o conferă lui a admonesta (exceptându-l,  poate, pe a moraliza). Astfel încât, pare logică specializarea termenului în sfera oficială, atâta vreme cât există alternative extrem de expresive pentru toate celelalte situații.

! a se oțărî este un verb folosit în registrul popular („a se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva”), care trece acum în clasa reflexivelor; indicativul prezent este el se oțărăște, imperfectul – el se oțăra, perfectul simplu – el se oțărî, ei se oțărâră, conjunctivul prezent – să se oțărască, gerunziul – oțărându-se, participiul – oțărât

! a se oțeti se folosește despre vinurile care se acresc, dar are și un sens figurat, mai rar folosit – „a deveni aspru, mânios”; este verb reflexiv acum, cu indicativul prezent se oțetește, imperfectul se oțetea și conjunctivul prezent să se oțetească

! output este un anglicism folosit în electronică și informatică („ieșire”); se pronunță áŭtput, se desparte out-put și este substantiv neutru cu pluralul outputuri

! outsider are aceeași proveniență și se referă la cel care nu are șanse de câștig; este substantiv masculin cu pluralul outsideri și se pronunță áŭtsaĩdăr

! ovalbumină primește propriul lui articol (până acum trimitea la albumină) – substantiv feminin cu genitiv dativul ovalbuminei și pluralul ovalbumine („compus al albuminei care formează cea mai mare parte a albușului de ou”); are două despărțiri corecte în silabe – o-val-bu-mi-nă/ov-al-bu-mi-nă

Adjectivul „venal” înseamnă acelaşi lucru în limba engleză ca şi în limba română. Numai că – în ambele limbi – puţini ştiu clar ce înseamnă, chiar dacă l-au auzit pe la ştiri sau prin altă parte. Nu este despre vene, ci e definit astfel: care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. Altfel spus, coruptibil.

În limba engleză mai există un adjectiv asemănător ca ortografie: „venial„. Catolicii sunt familiarizaţi cu acest cuvânt, care face referire la un păcat mai mic decât păcatul de moarte. Adică „scuzabil”, „de iertat”. Într-un context laic, „a venial fault” („o greşeală scuzabilă”) este cea care nu merită blam aspru.

După cum se observă, nu este nicio asemănare de sens între „venal” şi „venial„. Pentru a evita confuziile, de remarcat că „venal” se referă de obicei la oameni, pe când venial se referă întotdeauna la fapte.

Continuare »

Limbajul este o vietate minunată, care evoluează, iar noi ne supunem capriciilor sale. Dicţionarele nu scapă nici ele de puterea capriciului lingvistic şi poate de aceea Oxford Dictionaries a ales un emoji drept cuvântul anului 2015, şi anume cel cunoscut oficial drept „faţa cu lacrimi de bucurie”. Şi nu, asta nu înseamnă că va fi adăugat în dicţionar.

Anul trecut a fost „vape”. Anul dinainte a fost „selfie”. În fiecare an începând cu 2004, Oxford Dictionaries a selectat un cuvânt oficial al anului, iar conform ultimei conferinţe de presă, reprezintă „un cuvânt sau o expresie alese să reflecte anul care s-a încheiat în limbaj.”

Continuare »

! a se izmeni este un termen din registrul familiar („a se purta fără naturaleţe, cu mofturi, a se fandosi; a se purta urât, a se strâmba la cineva, a se schimonosi, a face mutre”), verb care trece în categoria reflexivelor, cu indicativul prezent el se izmeneşte, imperfectul el se izmenea, conjunctivul prezent el să se izmenească

! î poate denumi litera, situaţie în care este fie substantiv masculin cu pluralul î, fie substantiv neutru cu pluralul î-uri. Pe de altă parte, atunci când denumeşte sunetul, *î este substantiv masculin cu pluralul î.

! a se îmbăţoşa trece în clasa reflexivelor, termen familiar care înseamnă „a deveni inflexibil, rigid, aspru”; verbul are indicativul prezent el se îmbăţoşează şi noi ne îmbăţoşăm, conjunctivul prezent el să se îmbăţoşeze şi gerunziul îmbăţoşându-se

* îmbâcsire este substantiv feminin cu genitiv-dativul îmbâcsirii

* îmbelşugat apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul îmbelşugaţi, femininul îmbelşugată-îmbelşugate