| Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrâncean. |
Near a low foothill At Heaven‘s doorsill, Where the trail‘s descending To the plain and ending, Here three shepherds keep Their three flocks of sheep, One, Moldavian, One, Transylvanian And one, Vrancean. |
| Din spulberul iubirii atât doar mai pot strânge, Să-mi fac un ştreang, eu singur, cu fragedele-ţi rochii… Mă-ndeamnă alte gânduri să iert şi să-nchid ochii, Privighetoarea oarbă cu mult mai dulce plânge. Înduplecă-te, dară, durerea mea-ntr-atât, Să preaslăvim fugara, şi-n loc de răzbunare Să stoarcem nemuririi şi artei lacrimi, cât Să stea podoabă lumii hidoasa ei trădare. Dar cine viers şi suflet acum să-mi împrumute Dacă-mi lipseşti tu, însăşi esenţă a minunii ? Ah, inimă şi coarde-mi sunt deopotrivă mute, Când limpede văd astăzi prăpastia minciunii: Căci orb eram atuncea când te aveam în faţă, Splendoarea-ţi, luându-mi ochii, da cântecului viaţă! |
Of love’s waste all that I might recover Is a rope twisted together out of your dainty frocks… But other voices counsel me to forgive, turn a blind eye, The sightless nightingales more sweetly sing their strain. Give in, my pain, so that we can exalt the runaway And, instead of revenge, wring out of art And immortality tears which turn hideous treason Into the world’s most brilliant ornament. But who can lend me now both verse and soul, When I am missing you, the miracle’s true essence? My heart and strings are dumbed Now when I clearly see the lie’s abyss: My eyes were blind when you were close to me, Your dazzling splendour brought the song to life! |
| Vasile Voiculescu | traducere de Margareta Sterian |
| Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. |
Poetry is the weeping eye it is the weeping shoulder the weeping eye of the shoulder it is the weeping hand the weeping eye of the hand it is the weeping soul the weeping eye of the heel. Oh, you friends, poetry is not a tear it is the weeping itself the weeping of an uninvented eye the tear of the eye of the one who must be beautiful of the one who must be happy. |
| Nichita Stănescu | Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |
| Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei, tu – la cealaltă, ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau intre noi, înainte şi înapoi. Vârtejul lor putea fi aproape zărit, şi deodată, îmi lăsam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pământ, numai ca să privesc iarba-nclinată de caderea vreunui cuvânt, ca pe sub laba unui leu alergând. Cuvintele se roteau, se roteau între noi, înainte şi înapoi, şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau, într-un vârtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput. |
Then we met more often. I stood at one side of the hour, you at the other, like two handles of an amphora. Only the words flew between us, back and forth. You could almost see their swirling, and suddenly, I would lower a knee, and touch my elbow to the ground to look at the grass, bent by the falling of some word, as though by the paw of a lion in flight. The words spun between us, back and forth, and the more I loved you, the more they continued, this whirl almost seen, the structure of matter, the beginnings of things. |
| Nichita Stănescu | Traducere de Thomas Carlson & Vasile Poenaru |
Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).
Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.
Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.
De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).
Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.
Continuare »
25 de edituri din 13 ţări vor primi subvenţii pentru traducerea unor autori români, în cadrul „Translation and Publication Support Programme”, sesiunea II 2006, program derulat de Institutul Cultural Român. Este vorba despre edituri din Bulgaria, Canada, Cehia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Polonia, Portugalia, Rusia, Spania, Statele Unite ale Americii şi Ungaria. Finanţările care se vor acorda însumează circa 125000 EUR.
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro