| John Gilpin was a citizen Of credit and renown, A train-band captain eke was he Of famous London town. |
Era John Gilpin de ispravă Al Londrei cetăţean Şi cunoscut în Cheapside, başca De poteri căpitan. |
| Come live with me and be my Love, And we will all the pleasures prove That hills and valleys, dale and field, And all the craggy mountains yield. |
Hai, vino-mi, fii iubirea mea, Şi-al nostru-i tot ce ne-o plăcea: Câmpii şi dealuri, văi adânci Şi tot ce-i viu, pe munţi, pe stânci. |
| There will we sit upon the rocks And see the shepherds feed their flocks, By shallow rivers, to whose falls Melodious birds sing madrigals. |
Din pisc, stând noi pe bolovani, Zări-vom turme şi ciobani Şi gârla – unde se prăvale, Şi paseri cântă madrigale. |
| There will I make thee beds of roses And a thousand fragrant posies, A cap of flowers, and a kirtle Embroider’d all with leaves of myrtle. |
Aici din roz pat ţi-oi face Şi mii buchete busuoiace; Din flori o scufă, şi-un pieptar Brodat cu frunze de smirdar; |
| A gown made of the finest wool Which from our pretty lambs we pull, Fair linèd slippers for the cold, With buckles of the purest gold. |
Pe-un strai din cea mai moale lână De miei gingaşi vei fi stăpână; Şi moi blăniţi, de cald să ţie, Cu copci de aur da-voi ţie; |
| A belt of straw and ivy buds With coral clasps and amber studs: And if these pleasures may thee move, Come live with me and be my Love. |
Şi-un brâu de iederi şi grozamă Cu chihlimbar pe cataramă; Şi-acestea dacă ţi-or plăcea, Hai, vino-mi, fii iubita mea. |
| Thy silver dishes for thy meat As precious as the gods do eat, Shall on an ivory table be Prepared each day for thee and me. |
Şi-n talger de argint îţi dau Mâncări de preţ cum zeii au, Iar tu şi eu, în orice zi, Pe-o albă masă vom prânzi. |
| The shepherd swains shall dance and sing For thy delight each May-morning: If these delights thy mind may move, Then live with me and be my Love. |
În mai, ai stânei păstorei Spre-al tău desfăt dansa-vor ei… Deci dacă-ţi plac aşa dsfături, Iubito, vino-mi tu alături! |
| Christopher Marlowe | traducere de Tudor Dorin |
| Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai – Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri – Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. |
Arise again, beloved, out of the waves of time With your long golden tresses and marble arms sublime; Your face that now transparent and pale as wax is pale Is shaded by the shadow of sorrow’s clinging veil! Your timid smile caressing does rest within my eyes, O star amidst fair women, o queen of starry skies; Your head upon your shoulder its wealth of beauty lays And in your eyes of wonder I’m lost and weeping gaze. |
| Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. |
Out of the void’s dark vapours may you once more uprear, That to my heart I clasp you, beloved angel dear, That I in nameless weeping above your face may bend And on your lips forever my burning kisses spend. While your cold hand unheeding I clasp against my breast, Closer, yet still closer, against my bosom pressed. |
| Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos… Zadarnic după umbra ta dulce le întind Din valurile vremii nu pot să te cuprind. |
Alas, not thus the darkness gives back its own again; Now through its icy vapours I see your shadow wane. With hanging arms and helpless once more I am alone Before a dream unending of hours that have gone; In vain with arms outstretching my soul your shadow craves, Dear one, I cannot reach you amidst time’s rolling waves. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
See the swallows quit the eaves And fall the yellow walnut leaves, The vines with autumn frost are numb, Why don’t you come, why don’t you come? |
| O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău! |
Oh, come into my arms’ embrace That I may gaze upon your face, And lay my head in grateful rest Against your breast, against your breast! |
| Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Când ne plimbam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori De-atâtea ori, de-atâtea ori! |
Do you remember when we strayed The meadows and the secret glade, I kissed you midst flowering thyme How many a time, how many a time? |
| În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei… Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! |
Some women on the earth there are Whose eyes shine as the evening star, But be their charm no matter what, Like you they’re not, like you they’re not! |
| Căci tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! |
For you shine in my soul always More softly than the starlight blaze, More splendid than the risen sun, Beloved one, beloved one! |
| Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Şi lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
But it is late in autumn now, The leaves have fallen from the bough, The fields are bare, the birds are dumb… Why don’t you come, why don’t you come? |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
© 2024 blog.ro-en.ro